Untitled - Limba Romana

Puncte de reper
continuare situaţia câtorva nume
de familie (ce au la bază unele
din cuvintele citate mai sus), cu
indicarea frecvenţei absolute şi repartiţia
pe unităţi administrative 19 :
Pisaru 154 (18 B, 8 BNT, 3 CR, 3
M, 109 ML, 2 O, 11 Tr); Postelnicu
3764 (700 B, 67 BNT, 16 CR, 103
D, 1262 M, 1005 ML, 421 O, 190
TR); Polcovnicu 307 (16 B, 5 D, 6
M, 250 ML, 8 MR, 22 TR); Scutelnicu
1256 (174 B, 28 BNT, 6 CR,
21 D, 224 M, 686 ML, 4 MR, 37
O, 1 TR); Jitaru 3607 (125 B, 95
BNT, 38 CR, 173 D, 393 M, 2417
ML, 22 MR, 98 O, 246 TR); Stolnicu
484 (33 B, 14 BNT, 15 CR, 2 D,
34 M, 348 ML, 1 O, 37 TR); Stoleru
2729 (214 B, 56 BNT, 21 CR, 99
D, 52 M, 2122 ML, 3 MR, 37 O,
125 TR). Din aceste exemple se
poate observa că, dintre provinciile
româneşti, Moldova înregistrează,
în genere, cel mai mare număr de
purtători ai antroponimelor respective.
Se pare că aici supranumele
formate de la aceste apelative au
fost în mai mare măsură acceptate
pentru a deveni nume de familie,
Moldova s-a dovedit a fi o zonă
conservatoare, păstrătoare a unor
vechi fapte de limbă, afirmate de
documentele istorice şi confirmate
de realitatea lingvistică de astăzi.
Studierea toponimiei şi antroponimiei
din documente şi surse
istorice vechi nu şi-a pierdut actualitatea,
chiar dacă astăzi au apărut,
în domeniul lingvisticii, curente
şi tendinţe noi: raportăm mereu
25
faptele actuale la cele trecute şi
încercăm să găsim explicaţii pentru
anumite fenomene de astăzi,
căutând adesea în arhive; o dovadă
clară că avem în spate o istorie
care trebuie încă cercetată. Toponimia
îşi găseşte aici primele atestări
ale unor aşezări străvechi (ca,
de exemplu: Pribourelu, Ursoaia,
Tâmna, Şovarna, Topliţa, Padeş,
Cernaia etc.). Alături de numele de
sate sunt surprinse în documente
şi denumirile unor obiecte mici
din teren; între acestea unele sunt
încă, la datele respective, în fază
de toponimizare (termenul entopic
nu este încă simţit ca făcând parte
din sintagma toponimică), ceea
ce facilitează înţelegerea modului
în care s-a format sistemul actual
al numelor de locuri (de exemplu:
fântâna Udri, hotaru Vârbiţii, padina
Tătarului etc.). Multe dintre localităţile
semnalate în arhive există
până în prezent, în timp ce altele
îşi dovedesc existenţa numai datorită
menţiunilor din arhive. Biografiile
numelor de locuri au constituit
adesea evocări ale unor fenomene
de istorie social-politică şi, totodată,
mărturii ale evoluţiei limbii.
Onomastica este unul dintre
domeniile care, dorind să vorbească
despre prezent, face adesea
apel la trecut; şi acest lucru nu
se întâmplă numai în cazul analizelor
ce privesc exclusiv fenomene
lingvistice, ci şi atunci când
(sau mai ales atunci când) vine
în sprijinul unor idei care aparţin