Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Coşeriana<br />
o prăbuşire şi nici de o criză a<br />
culturilor. Trebuie să înţelegem<br />
însă, mai întâi, următoarele două<br />
lucruri esenţiale: că, în general,<br />
nu numai în cultură, există, începând<br />
cu Hegel, această identitate<br />
între a fi şi a trebui să fie.<br />
Prin urmare, atunci când vorbim<br />
de esenţa ştiinţei, de esenţa artei,<br />
de esenţa limbajului ş.a., vorbim<br />
de fapt întotdeauna de cum<br />
trebuie să fie, pentru că aceasta<br />
este adevărata fiinţă, cum trebuie<br />
să fie. Cum facem când definim<br />
omul: dacă definim omul ca fiinţă<br />
raţională şi ni se spune că da,<br />
dar sunt unii oameni iraţionali,<br />
noi spunem, da, într-adevăr, sunt<br />
oameni cărora le lipseşte ceva.<br />
Îngroşând puţin şi extrapolând,<br />
când analizăm acest lucru în plan<br />
fizic, dacă cineva e şchiop, nu<br />
putem spune că oamenii nu mai<br />
au două picioare, nu putem susţine<br />
că specia umană nu mai este<br />
bipedă... Să înţelegem, mai întâi,<br />
că există această deontologie,<br />
acest „ar trebui să fie” în cultură.<br />
Al doilea principiu: această deontologie<br />
înseamnă că, din punct<br />
de vedere al agentului culturii,<br />
implică o etică a culturii, o etică a<br />
omului de cultură care trebuie să<br />
corespundă acestui „ar trebui să<br />
fie” al culturii. Deci trebuie să ne<br />
opunem ideii – prezentată ca idee<br />
liberală şi foarte democratică şi<br />
care, în realitate, este reacţionară<br />
– anume că aceste activităţi ar<br />
fi activităţi libere, în sensul că ar<br />
15<br />
fi activităţi cu totul arbitrare, adică<br />
oricine să vorbească numai cum<br />
vrea, oricine să picteze cum vrea<br />
ori să facă ştiinţă cum vrea... Nu!<br />
Nu se poate! Fiindcă activităţile<br />
libere nu sunt libere în sensul că<br />
ar fi capricioase. Activităţile libere<br />
sunt libere în sensul filozofic<br />
al cuvântului liber, anume – sunt<br />
activităţi al căror obiect este infinit.<br />
Şi când eşti agent al unei<br />
activităţi libere, îţi asumi şi responsabilitatea<br />
de a realiza acest<br />
obiect în sensul în care trebuie să<br />
fie, în sensul deontologiei, şi nu<br />
fiindcă se impune prin altceva, ci<br />
fiindcă ţi-ai asumat angajamentul.<br />
Atunci aceste activităţi au o<br />
etică obligatorie, nu în sensul că<br />
ar fi o etică impusă, o constrângere,<br />
ci în sensul pe care-l avea<br />
cuvântul obligatio în limba latină,<br />
însemnând legământ, adică angajament.<br />
Când începi orice activitate<br />
în acest sens, te angajezi.<br />
Dacă vorbeşti, te angajezi să vorbeşti<br />
cum trebuie, să vorbeşti ca<br />
lumea, dacă pictezi, te angajezi<br />
nici să nu mâzgăleşti, nici să nu<br />
corespunzi numai gustului publicului<br />
care poate fi unul fără educaţie<br />
estetică. Toţi artiştii adevăraţi<br />
şi care simt această morală,<br />
această etică a artei, spun „aşa se<br />
pictează”, adică înţeleg că ei au<br />
responsabilitatea subiectului universal.<br />
Adică – „pictez aşa pentru<br />
că aşa trebuie”, iar nu „pictez aşa<br />
pentru că altfel nu pot vinde”. Cel<br />
ce pictează numai în maniera ca
Change language