Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
34<br />
prin urmare şi predestinat” (Noua<br />
structură şi opera lui Marcel<br />
Proust).<br />
Ajungând la concluzia că o<br />
dogmă a literaturii clasice este<br />
„caracterul”, Camil Petrescu se<br />
opreşte la conceptul de eu absolut<br />
din marile sisteme ale metafizicii<br />
germane, devenit motiv predilect<br />
al literaturii romantice, şi<br />
la raportul dintre ideile pozitivismului,<br />
materialismului filozofic şi<br />
principiile realismului şi naturalismului<br />
în artă. Scriitorul consideră<br />
că literatura anterioară lui Proust<br />
nu este decât o prelungire anacronică<br />
a clasicismului francez.<br />
El respinge vehement „realismul<br />
şi naturalismul în artă”, deoarece<br />
acestea nu ar fi decât prelungiri<br />
ale pozitivismului, propunându-şi<br />
să ofere imaginea „realităţii fotografiate”:<br />
scene „adevărate”,<br />
schiţe „după natură”, „felii de<br />
viaţă”. După aceste consideraţii,<br />
eseistul se reîntoarce la ceea ce<br />
ar trebui să fie „literatura actuală”.<br />
Pentru a sugera „noua structură”<br />
a acesteia, Camil Petrescu<br />
schiţează mai întâi tabloul ştiinţific<br />
şi filozofic al epocii, ai cărei<br />
anticipatori ar fi Schopenhauer şi<br />
Nietzsche. „Atenţia cugetătorului<br />
nu mai e orientată spre cauzalitatea<br />
exprimată matematic, ci spre<br />
morfologia organică, spre instinct,<br />
spre inconştient, spre inefabil,<br />
spre unicitatea fenomenului<br />
vital”, observă eseistul. El nu uită<br />
să precizeze că nu este vorba de<br />
<strong>Limba</strong> Română<br />
o „cotropire a iraţionalismului”, ci<br />
de o „eliminare a determinismului<br />
mecanicist, simplist, atomist”.<br />
Primul pas este făcut, în acest<br />
sens, de psihologia formei, pentru<br />
care eul nu mai este o sumă<br />
de senzaţii. Eul empiric nu se<br />
mai identifică cu eul individual,<br />
ci este chiar sufletul dispersat în<br />
spaţiul depersonalizat. Raţiunea<br />
pierde treptat din importanţă, iar<br />
intuiţia devine facultatea adecvată<br />
perceperii stărilor fluide.<br />
Din moment ce intelectul trece în<br />
planul secund, iar intuiţia devine<br />
primordial al cunoaşterii, se poate<br />
vorbi de o nouă structură a culturii<br />
europene, la a cărei instituire<br />
au contribuit o serie de filozofi şi<br />
psihologi, printre care se numără<br />
Bergson şi Husserl. Datorită intuiţiei,<br />
timpul devine „elan vital”,<br />
libertate în expansiune creatoare.<br />
Meritul de a fi readus în actualitate<br />
funcţia intuiţiei, precum<br />
şi de a fi atribuit substanţialitate<br />
categoriei timpului îi revine lui<br />
Henri Bergson. Camil Petrescu<br />
va reţine din filozofia lui Bergson<br />
câteva elemente: durata pură,<br />
primatul intuiţiei asupra raţiunii şi<br />
realitatea ca devenire perpetuă.<br />
Camil Petrescu recunoaşte că<br />
Bergson a înfăptuit un pas important<br />
în trecerea de la „inscripţia<br />
logică” (hegeliană) a „devenirii<br />
concrete” la „structura substanţială”<br />
a ei (Doctrina substanţei, I).<br />
După Bergson, intelectul pierde<br />
din vedere esenţa lucrurilor, care
Change language