You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
44<br />
Cristinel Munteanu<br />
O ANALIZĂ<br />
DE (CON)TEXT<br />
În Filozofia cuvântului<br />
Al. Rosetti face următoarea afirmaţie:<br />
„Cuvântul nu există decât<br />
prin context şi nu e nimic prin el<br />
însuşi. Contextul determină sensul<br />
cuvântului” 1 . Aşadar, „puterea”<br />
de semnificare a cuvântului<br />
ar depinde de context. O spune<br />
şi un lingvist american, Dwight<br />
Bolinger, însă mult mai plastic:<br />
„Un cuvânt este precum Anteu,<br />
revigorat de fiecare atingere cu<br />
pământul” 2 . În operele literare forţa<br />
cuvântului este mai mare, căci,<br />
în definitiv, literatura este „artă a<br />
cuvântului”, iar scriitorii apelează<br />
la toate resursele expresive ale<br />
lexicului, cum face, de pildă, Caragiale<br />
într-o însemnare (Din carnetul<br />
unui vechi sufleor): „Tot întro<br />
vreme răsărea pe orizontul artei<br />
naţionale o nouă stea ursită să<br />
eclipseze toată pleiada…”. Cercetând<br />
contextul termenului stea<br />
(aici, cu semnificaţia de „vedetă”),<br />
observăm că marele dramaturg<br />
dezvoltă metafora (tocită), întrebuinţând<br />
vocabule din astronomie<br />
(a răsări, orizont, a eclipsa, pleiadă<br />
3 ), ceea ce permite valorificarea<br />
simultană, prin suprapunere,<br />
<strong>Limba</strong> Română<br />
a accepţiilor acestor cuvinte. Este<br />
meritul lui Eugeniu Coşeriu de a<br />
fi subliniat (continuând ideile lansate<br />
de G. Vico, W. von Humbold,<br />
B. Croce) că deplina funcţionalitate<br />
a limbajului se manifestă în<br />
limbajul poetic – în literatură în general,<br />
ca artă – şi că limba marilor<br />
scriitori coincide, practic, cu limba<br />
istorică (adică naţională) ca realizare<br />
a posibilităţilor / virtualităţilor<br />
existente deja în aceasta 4 .<br />
Ce este contextul Termenul<br />
cunoaşte mai multe accepţii,<br />
însă, de obicei, se are în vedere<br />
fie contextul verbal 5 , fie contextul<br />
situaţional. Cea mai complexă<br />
teorie a contextelor îi aparţine lui<br />
E. Coşeriu. Pentru marele savant<br />
român contextul reprezintă unul<br />
dintre cele patru tipuri de cadru<br />
pe care le distinge în vorbire, alături<br />
de situaţie, sferă şi univers de<br />
discurs 6 . Astfel, contextul vorbirii<br />
înseamnă „toată realitatea care<br />
înconjoară un semn, un act verbal<br />
sau un discurs, ca «ştiinţă» a<br />
interlocutorilor, ca prezenţă fizică<br />
şi ca activitate” 7 . Pot fi identificate<br />
trei tipuri de contexte: idiomatic,<br />
verbal şi extraverbal. Contextul<br />
idiomatic este constituit din „limba<br />
însăşi, ca «fond» al vorbirii”,<br />
căci, deşi în vorbire se manifestă<br />
în mod concret o parte a limbii,<br />
„această parte semnifică (are<br />
semnificaţie) în relaţie cu toată<br />
limba, cu toată «ştiinţa» idiomatică<br />
a vorbitorilor” 8 . Contextul verbal<br />
este „discursul însuşi în calitate
Change language