Untitled - Limba Romana

30
Un eveniment important l-a
constituit publicarea la Chişinău în
anul 1968 a Divinei Comedii tradusă
de George Coşbuc. Această
ediţie a fost posibilă datorită eforturilor
unuia dintre puţinii cunoscători
din acea perioadă ai literaturii
italiene – Nicanor Rusu, autor al
prefeţei la cele trei volume (Infernul,
Purgatoriul şi Paradisul).
La nivelul interpretărilor, în afară
de câteva eseuri semnate de Mihai
Cimpoi şi câteva articole ale
subsemnatului, în Republica Moldova
nu s-a scris nimic demn de
menţionat despre literatura italiană.
Există doar o schiţă „ştiinţificopopulară”,
gen practicat pe larg în
perioada sovietică, despre Dante
Alighieri, apărută în 1965, autorul
ei fiind acelaşi Nicanor Rusu. E
de menţionat că acesta a fost, pe
parcursul celei de-a doua jumătăţi
a secolului trecut, singurul italienist
basarabean. N-a avut un destin
prea fericit după revenirea în
Basarabia în 1944. Din păcate, la
Chişinău nimeni nu a studiat activitatea
acestei personalităţi. Cu
câţiva ani în urmă, la o sesiune de
comunicări din cadrul Zilelor Dante
la Chişinău, care au devenit de
mai bine de zece ani o tradiţie, am
prezentat o evocare despre Nicanor
Rusu, din care reproduc aici
câteva pasaje.
S-a născut la 22 iulie 1910 în
satul Chetrosu (Drochia), într-o familie
de ţărani. Între 1918 şi 1922
învaţă la şcoala din satul Sauca
Limba Română
(Donduşeni). Din 1922 până în
1930 este elev la gimnaziul de
băieţi din Chişinău, iar în perioada
anilor 1930-1937 îşi va continua
studiile la Facultatea de Litere a
Universităţii din Iaşi, unde învaţă
limbile franceză, italiană, spaniolă.
Între 1932-1933 îşi face serviciul
în armata română, la Craiova.
În 1937 susţine examenul de
licenţă la franceză şi este numit
profesor de franceză la gimnaziul
din Buzău. În 1938 susţine examenul
de licenţă la italiană. Student
fiind, participă la un concurs
cu tema Cum este zugrăvit oraşul
Roma în literatura română, primeşte
un premiu care îi permite
să plece în 1936 în Italia, la Peruggia,
la cursuri de trei luni, iar
în 1938 va mai merge la Siena.
(Nicanor Rusu a fost discipolul lui
Iorgu Iordan, care aminteşte de
el în memorii.) Între 1939-1940
este asistent la catedra de limbi
romanice a Universităţii din Iaşi,
de unde pleacă la Roma pentru
studii de doctorat. În 1941 susţine
teza de doctorat la Universitatea
din Roma cu tema Limba lui
Giovanni Verga. În 1942 revine
ca asistent la Universitatea din
Iaşi, dar este mobilizat, până în
1944, în armata română. Întors
acasă în 1944, este reţinut şi trimis
într-un lagăr de prizonieri. Eliberat
în 1948 din lagăr, se întoarce în
R.S.S. Moldovenească şi este numit
învăţător de „limba moldovenească”
în şcoala rusă din Otaci.