Untitled - Limba Romana

Toponimie şi istorie
75
Nistru au început să se reverse valuri noi şi noi de tătari, sultanul turcesc
le dădu pentru locuire şi restul Bugeacului. Înmulţindu-se, nohaicii
nu s-au mulţumit doar cu locurile de stepă, ei s-au răspândit spre apus,
până dincolo de râul Ialpug. Din acele timpuri îşi trag originea unele
sate din cuprinsul actualului raion Cahul: Badicu, Baurci, Chioselia,
Taraclia, Tartaul ş.a. Iniţial, în limba de origine, numele lor circulau cu
alte forme: Badâk, Kioseli, Taraklî, Tartuulu. Ulterior toponimele străine
au fost adaptate fonetic la legităţile limbii române.
După războiul ruso-turc din 1806-1812 tătarii au fost evacuaţi în
Crimeea şi stepele Donului, iar turcii – izgoniţi de pe teritoriul Moldovei.
Basarabia este alipită la Rusia. Autorităţile ţariste declară pământurile
libere din Bugeac drept proprietate a statului. Curând, aici sunt aşezaţi
bejenari bulgari şi găgăuzi veniţi de peste Dunăre, precum şi ţărani ruşi
şi ucraineni, strămutaţi din guberniile apusene ruseşti. După 1814 iau
fiinţă primele colonii germane, care, spre sfârşitul sec. al XIX-lea şi la
începutul sec. al XX-lea, prin reformele agrare din 1868 şi 1906-1912,
pun temeliile noilor aşezări de colonişti nemţi. În timpul reformei agrare
din anii 1918-1924, efectuată de instituţia de stat „Casa noastră”, iau
fiinţă aici mai multe sate, între care: Frumuşica, Cuciurgoaia (azi Spicoasa),
Trifeştii Noi, Tudoreşti ş.a.
Organizarea administrativ-teritorială. În formaţiunea actuală,
cu unele modificări, raionul Cahul datează din perioada postbelică
(1945-1950). În evul mediu, părţi din acest teritoriu făceau parte din
ţinuturile Chigheci (Tigheci) şi Greceni. Din componenţa acestora făceau
parte satele actuale: Andrieş (Andruşu, 1502), Bubuiogi (devenit
mai târziu Slobozia Mare, 1518, 1556), Frumoasa (pe locul or.
Cahul, 1502), Cârhana (Crihana,1502), Giurgiuleşti (1593), Văleni
(1543), Zerneşti (Zârneşti, 1494) ş.a. Acestea pe lângă o mulţime
de aşezări care au dispărut sau care şi-au schimbat numele: Fălcin
(1502, 1520), Fărceni (1502), Frumuşelul (1453), Gurbăneşti (1624),
Lărgeni (1604), Leuşteni (1495), Mădoieşti (1502), Măldăreşti (1609),
Negrileşti (1621), Păcurăreşti (1604), Pieleşu (1502), Rădeni (1593),
Râşcani (1469), Seliştea (1543), Stângăceni (1533), Şcheia (1502),
Tomeşti (1529) ş.a.
Recensământul din 1772-1774, păstrat incomplet, atestă în ţinutul
Greceni 12 localităţi: Frumoasa, Cârhana (Crihana), Manta, Vadul Isac
(Vadul lui Isac), Grecenii, Pelineiu, Zărneştii, Baurci, Larga, Goteştii,
Macrii, Paicul (MEF, VII / 1, p. 159-160; VII / 2, p. 213-222). „Condica
liuzilor” din 1803 conţine şi unele informaţii de ordin social şi economic
(CL – 1803, p. 252-253).