Untitled - Limba Romana

Coşeriana
va. El mi-a devenit prieten după
aceea, fiindcă mi-am dat seama
de entuziasmul care îl mişca pe
acest om, ca şi de sacrificiile pe
care le făcea, chiar în sens fizic,
pentru a ridica Suceava ca centru
care să aibă un anumit profil,
care să aducă ceva bun şi nou în
cultura românească. Ceva nou,
interesant, actual şi care se putea
pune la acelaşi nivel al unor
aspecte ale culturii occidentale.
Am înţeles, ulterior, că aici se
făcea cu multă seriozitate ceva
nou şi realmente serios şi actual,
fiind vorba atât de contribuţii la
cultura locală, cât şi de contribuţii
la cultura românească, dar şi de
contribuţii la cultura universală.
De aceea, am participat la toate
colocviile următoare, în afară de
unul, când eram prea departe,
în America de Sud. Cu aceeaşi
dorinţă am venit şi acum, deşi
nu mă aflu în condiţii normale de
sănătate. Sora mea îmi spunea
să nu vin, să nu mă joc cu sănătatea,
dar uite că totuşi am venit,
pentru a revedea Suceava şi
cercetătorii de aici, jucându-mă
totuşi cu sănătatea.
– Prof. univ. dr. Mircea
Borcilă consideră că sunteţi
„cel mai strălucit exponent al
culturii române în planul universal
al ştiinţelor omului”,
atribuindu-vă şi rolul de „adevărat
întemeietor al disciplinei
centrale a umanioarelor, cel
care a pus bazele conceptuale
13
ale ştiinţelor culturii în general”.
Din această perspectivă,
domnule Eugeniu Coşeriu, aţi
înfăptuit o „adevărată revoluţie
copernicană în domeniul lingvisticii
ca nucleu al ştiinţelor
culturii”. În acest sens, există
o cheie de evaluare şi valorizare
pe care recomandaţi să
o urmeze cercetătorii şi elevii
dumneavoastră, cei ce se vor
aşterne la lucru pe calea noii
semantici perspective istoricculturale
şi a poeticii culturale
pe care aţi deschis-o
– În general, ştiinţa şi epistemologia
nu oferă o „cheie” şi ar
fi foarte periculos să ofere „chei”.
Singurul fapt care se poate sublinia
aici este acela că în cultură
avem anumite tradiţii pe care
trebuie să le dezvoltăm, că în
toate activităţile culturale oamenii,
toate fiinţele umane implicate
sunt active ca agenţi ai culturii, şi
că deci toţi înţeleg şi cunosc ce
este cultura, în toate formele ei,
ce este arta, ce este limbajul, ce
este ştiinţa, în toate formele ei,
chiar dacă nu fac ei înşişi multă
cultură, ştiinţă, artă ş.a. În cultură
lucrurile se petrec diferit faţă de
ştiinţele naturii. Cu adevărat, în
ştiinţele naturii trebuie să ştim ce
s-a stabilit ca valabil până la noi,
plecând tocmai de la acel adevăr.
În ştiinţele culturii avem tradiţii ce
ne duc foarte departe. Trebuie să
identificăm cum s-au dezvoltat
aceste tradiţii, precum şi în ce di­