o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

CE ARE VERA NOASTRÃ?
G. C ÃLINESCU
124
De cât[va vreme Vera p[rea cu
totul schimbat[. Sl[bise, =i pe fa\a prelung[ de paloarea crinilor,
ochii mari, umezi intraser[ în eclipse violacee. Impertinen\a
gra\ioas[ din privire îi disp[ruse =i tremur[tura n[rilor
=i a buzelor sub\iri tr[da o excitabilitate infinitezimal[ de lac
tulburat concentric de rare pic[turi de ploaie. Vera se pref[-
cuse în madon[ livid[ boticellian[ =i c[dea în contempla\iuni
somnolente =i febrile sub intoxica\ia a mii de tuberoze cu
c[rnuri de sidef. Mersul ei se cl[tina plutit pe deasupra solului,
=i-i mai lipseau aripile =i aureola ca s[ poat[ fi angelizat[ pe
un tron brodat în aur, cu un mare lujer de crin în mâna
sub\ire =i prelung[.
La mas[ Vera venea totdeauna târziu =i cu aer de vinov[-
\ie. Privea pe sub sprâncenele devenite lungi =i languroase =i
n-auzea întreb[rile ce i se puneau, tres[rind ca dintr-o toropeal[
malaric[. Lua mâncarea în cantit[\i pentru p[pu=i, pe
vârful furculi\ei sau al lingurii, =i din pâine ciupea dou[ mici
f[râmituri. Clinchetul tacâmurilor o durea în urechi =i în inim[
cu sonorit[\i amplificate pân[ la o explozie imens[, =i chiar
gâlgâitul apei din caraf[ în pahar o sup[ra ca un torent cu
spume. Micile r[ut[\i sau observa\iile îi aduceau sângele în obraz,
=i nu rareori se ridica repede de la mas[ =i mergea s[
plâng[ singur[ în odaie.
Lui Bobby, care, conjurat s[ nu se ating[, îi scosese dintr-o
carte un semn de m[tase pe care era brodat cuvântul „Jim“,
îi trase o palm[, dup[ care izbucni pe dat[ în plâns.
Se închidea de obicei toat[ ziua în cas[ =i se înc[p[\âna
într-un gând ca dup[ un fluture. Se suia pe patul ei mic =i,
îmbr[\i=ând perna în mâini, c[uta s[ evoce scena din tren. În