o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

coardelor o dureau =i o sfâ=iau, f[când-o s[ doreasc[ le=inul
ca o be\ie.
– Ce are Vera noastr[? întreb[ într-o zi mme Policrat pe
fetele ei mai mari, stând pe canapea cu o \igar[ în gur[ =i cu
p[rul în papillote. Mi se pare schimbat[!
Acest interes neobi=nuit pentru Vera provenea la mme
Policrat din rezervele unui sentimentalism neutilizat. De câteva
zile pisica ei favorit[ de Angora, anume Puffi, disp[ruse
din cuibul de delicii al canapelei. Dup[ strig[te de tragedie =i
impreca\iuni la adresa probabililor r[pitori, mme Policrat
d[du la Mica publicitate urm[torul anun\ patetic:
G. C ÃLINESCU
126
„Disp[rut joi diminea\a pisic[ de Angora alb[. Are un ochi
albastru =i altul verde. R[spunde la numele „Puffi“. Pisicii n[scu\i
au r[mas f[r[ mam[. Ofer recompens[ mare denun\[torului
sau aduc[torului. Str. Polon[, 13 bis, primul apartament.“
Prin expresia „denun\[tor“ credea c[ va speria pe c[pitanul
de al[turi, pe care îl socotea autor moral. Prin aluzia la
orfani spera s[ înduio=eze sufletul crunt al r[pitorului. Lipsit[
de c[ldura de blan[ a pisicii, mâna dnei Policrat c[ut[ pentru
prima oar[ o satisfac\ie în pletele Verei, pe care o atrase într-o
dup[-mas[ pe canapea.
– Ce-i cu tine, fato? De ce-ai sl[bit a=a?
Neputând =ti singur[ de ce sl[bise, Vera r[mase îmbufnat[
=i mut[ =i, dup[ o =edere de câteva clipe dictate de decen\[,
fugi în odaia ei.
Cât[ vreme nu cunoscuse pe Jim, Vera tr[ise cu ru=inea
propriului trup, f[r[ s[-l priveasc[ =i f[r[ s[-=i dea seama c[-l
are. Ea se dezbr[ca pe întuneric =i se îmbr[ca f[r[ s[ se uite
în oglind[, =i niciodat[ nu r[mânea atât de goal[ încât s[ nu
poat[ fi surprins[ de cineva. C[ma=a lung[ de noapte o ferea
de priveli=tea coapselor =i de indiscre\iile oglinzilor, =i când
se urca în patul ei, senza\ia de curat a pânzeturilor o f[cea s[
cread[ c[ omul e alc[tuit din suflet =i ruf[rie. Î=i aducea