o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

G. C ÃLINESCU
246
morman de z[pad[ în lividitatea dimine\ii, cu fa\a în mâini.
Când trecea pe str[zile t[cute =i pustii îl z[rea în fundul
drumului trecând transparent =i cu aripile deschise. De cele
mai multe ori îngerul îl a=tepta în fundul cur\ii pustii din jurul
casei Iachii, cu buclele aurii sub talerul lunii. Încetul cu încetul,
îngerul se multiplic[, desf[cându-se în dou[ umbre albe, apoi
în patru, în opt, în dou[sprezece, pref[cându-se în legiune,
care ap[rea pe înserat =i =edea pân[ în zori, topindu-se cu
întâiul zgomot =i cu întâia lic[rire.
Din cauza paznicilor de lumin[, Silivestru nu numai c[
nu mai dormea noaptea, lucru ce i se întâmpla de mult, dar
nu mai îndr[znea s[ se urce în pat. +edea zgribulit pe un
scaun lâng[ mas[, cu lampa aprins[, =i privea un punct
apropiat, de teama fl[c[rilor eterice pe care le presim\ea
lâng[ ferestre. El în\elese curând c[ îngerul îl cheam[ la el =i
c[ existen\a lui pe p[mânt era încheiat[. În timp ce sta
astfel, desprins cu totul de lume, ca un om în mijlocul
cuferelor, într-o cas[ pe care st[ s-o p[r[seasc[ pentru totdeauna,
mâinile îi c[zur[ pe cordonul gros al halatului s[u
ro=u. Atunci, lini=tit de gândul care luase fiin\[ în el, î=i
aprinse o \igar[, lu[ tocul =i scrise caligrafic mai multe hârtii,
pe care le împ[turi bine într-un plic, scriind deasupra numele
=i adresa lui Jim, mai rupse unele foi, pe care le arunc[
în sob[, =i apoi, când z[pada începu s[ str[luceasc[ afar[ de
zorile înc[ pâlpâitoare, f[când un semn amical de a=teptare
îngerului din curte, se urc[ pe un scaun, leg[ cordonul ro=u
de cârligul din tavan, îl petrecu în nod solid în jurul gâtului
=i, scuipând mucul de \igar[, d[du cu piciorul brânci scaunului,
r[mânând în gol.
A doua zi diminea\a baba Chiva, vrând s[ intre în odaie,
b[tu în u=[, dar nu-i r[spunse nimeni. Crezând c[ Silivestru
doarme, trecu peste un ceas, dar =i de ast[ dat[ b[tu în zadar.
– Ce-a p[\it c[ doarme atâta? bomb[ni ea c[tre tanti
Magdalina.