o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

MOARTEA LUI SILIVESTRU
G. C ÃLINESCU
248
Silivestru =edea întins în racla sa,
c[ptu=it[ cu hârtie brodat[, între patru lumân[ri mari. Fl[-
c[rile se lungeau, sub\iindu-se, =i se l[\eau, f[când aerul s[
tremure u=or, cum tremur[ prim[vara deasupra câmpurilor.
Mirosul de cear[ =i de frunze de brad f[cea respira\ia funebr[.
Silivestru, îmbr[cat în redingota sa de zile mari, era
foarte grav =i \inea mâinile la piept, a=a cum obi=nuia la
solemnit[\ile =colare.
A=ezate în cerc pe scaune, tanti Mali, tanti Ghenca, tanti
Magdalina, tanti Agepsina, tanti Fira =i tanti Caterina, în
rochii negre cu multe cercule\e, datând de la str[vechi decesuri,
contemplau mortul cu seriozitate. Nici una nu plângea.
Conform tradi\iei familiale, ele voiau s[ tr[iasc[ toate
momentele „evenimentului“, care în forme sumbre era
pentru ele totu=i o schimbare, =i mai ales doreau s[-=i întip[reasc[
bine în minte =i pentru ultima dat[ chipul lui
Silivestru. În acest scop, priveau cu aten\ie =i cu metod[
mortul. Îl priveau drept ca pe un tablou, apoi l[sau capul
pe un um[r, îl scuturau a jale =i-l pironeau din nou asupra
sicriului.
La început palid =i inert, dar totu=i carnal, Silivestru se
pref[cu încetul cu încetul în os. Globurile ochilor se cufundar[
în gropile orbitelor =i buzele se lipir[ de din\i, sco\ând
în eviden\[ conturul dur al maxilarelor. Osul deveni unsuros
=i str[veziu, =i pe alocuri prinse pl[ci de sidef, iar perii
b[rbii p[rur[ înfip\i într-o epiderm[ de cear[. Din acest
moment Silivestru nu mai sem[na cu el însu=i de pân[ ieri,
=i complet sidefizat, se confund[ cu florile =i lemnul din
jurul capului s[u.