o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

G. C ÃLINESCU
238
o analogie împ[ciuitoare a mor\ii. Într-adev[r, dup[ o zi
întreag[ de alerg[turi în copil[rie, de trud[ la maturitate, i se
întâmpla nu rareori „s[ pice de somn“, s[ simt[ neputin\a de
a mai suporta imaginea lumii, nevoia de a intra în neant.
Acest somn era pl[cere, =i dac[ nefiin\a mor\ii era de natura
aceasta, atunci ea era suportabil[. Alteori, în copil[rie mai ales,
dup[ un somn greu, se sim\ea cuprins de trând[vie =i de
voluptatea de a se întoarce din nou în întuneric, f[r[ nevoia
fiziologic[ a odihnei. Atunci închidea ochii cu putere, se
încol[cea, asfixiindu-se, sub plapum[, =i luând instinctiv forma
atât de recent[ a fetusului din uter, tr[ia din c[ldur[ =i
nimic, pân[ ce mam[-sa îi smulgea plapuma de pe el =i-l
transforma subit în fiin\[ evoluat[. Pe atunci Silivestru în\elegea
foarte bine existen\a râmelor, a cârti\elor, a pe=tilor, a
animalelor t[cute =i aproape incon=tiente de sine, =i noaptea
visa chiar c[ este una din aceste fiin\e. Încerc[ =i acum s[-=i
reduc[ con=tiin\a pân[ la recea stupiditate a unei râme, dar
con=tiin\a era acum un fenomen dureros de acut =i ireductibil,
=i cu cât o analiza mai mult, cu atât ea se umfla cu fl[c[ri
mai mari, f[cându-i cu neputin\[ acceptarea neantului. Când
un pahar de vin îi înc[lzea inima =i creierul =i-i d[dea acea
voluptate panteistic[ ce face ideea mor\ii dulce, avea un început
de în\elegere pentru fenomenul decesului. Extinc\ia i se
p[rea grozav[ numai fiindc[ era brusc[. Dac[ îns[ fiecare
element al con=tiin\ei s-ar fi stins pe rând, ca lumân[rile unui
mare sfe=nic, atunci intrarea în nimic s-ar fi petrecut cu aceea=i
bucurie vital[ cu care pruncul se desface din viscerele
materne. Silivestru începu s[ moar[ ipotetic în acest chip:
întâi renun\[ la orice gând despre lumea înconjur[toare, =i,
întins pe pat, în obscuritatea vesperal[ a od[ii, tr[i numai
fiziologice=te, respirând =i fixând pe sub pleoape un nucleu
negru de neant. Dac[ ar fi stat a=a mult[ vreme – f[r[ s[ =tie
c[ moare – orice leg[turi cu lumea înconjur[toare s-ar fi rupt
=i ar fi r[mas ca într-o barc[ p[r[sit[ pe un imens ocean de
nimic. Atunci somnul l-ar fi cuprins, transformându-l într-un