o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

G. C ÃLINESCU
68
ochilor, în sfâr=it, o prelungire molatec[ a fe\ei. N-oi fi
cumva îndr[gostit[?
Lola se ar[t[ mândr[ de aceast[ b[nuial[, dar zise
strâmbând u=or din gur[:
– Ei, =i ce-\i pas[ \ie?
– Cum s[ nu-mi pese? Auzi vorb[! Nu suntem noi prieteni
buni?
– Ei, poate c[ sunt, ce =tii tu?
– Mai =tii – se sperie Jim – te pomene=ti c[ e adev[rat!
Pot s[ aflu =i eu cine este Lancelotul inimii tale? („Dac[ sunt
eu – gândi – te citesc în ochi.“)
– Cum o s[ afli, dac[ nu-l =tiu nici eu!?
– Aha! opin[ Jim, e numai o aspira\ie vag[, o dorin\[ de
dragoste. E =i firesc. A venit vremea s[ cuno=ti via\a, iubirea.
(„Bun, foarte bun!“)
Lola se strânse languros între perne, r[sfirându-=i p[rul
cu degetele.
– +i cum ai vrea tu s[ fie b[rbatul pe care l-ai iubi? continu[
Jim interogatoriul.
– Parc[ eu =tiu, e destul s[-mi plac[ mie!
– +i pân[ acum nu \i-a pl[cut nimeni, n-ai tres[rit fa\[ de
nimeni? =opti Jim cu glasul cel mai liric al lui Bulandra (iar în
gândul lui: „Te-am prins!“).
– Ei – se sup[r[ amical Lola, dar cu o ciudat[ indiferen\[
în privire – ce-\i pas[ \ie? Asta =tiu numai eu...
A=a =i era în fond. Ce-i p[sa lui? „Curios – î=i chinui Jim
gândurile – poate c[ nici nu b[nuie=te unde vreau eu s-ajung,
sau poate c[, b[nuind, se sfie=te din pudoare s[-=i dezv[luiasc[
gândurile. În orice caz, e ciudat cum la ea cuvintele cele
mai clare r[mân f[r[ în\eles =i familiaritatea e un bazin comun
cu sloiuri de ghea\[. E mult mai =ireat[ =i mult mai
pu\in copil decât îmi închipuiam.“
În sfâr=it, celelalte fete d[dur[ buzna pe u=[, g[tite de
plecare. Medy plec[ mai înainte (=edea pe aproape =i-i era
fric[ s[ se întoarc[ târziu acas[). Râse pu\in când întinse