o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

G. C ÃLINESCU
280
putea potrivi urm[toarele: „Un tân[r sufer[ din cauza b[trânilor,
c[zând în revolu\ionarisme, î=i propune s[ prefac[ scoar\a
lumii, apoi încetul cu încetul se contureaz[ =i devine avar,
ambi\ios, burghez ca =i p[rin\ii, în orice caz ca cineva de pe
lume. Aceast[ trecere de la amorf la format, la închistat, este
toat[ scena pe care se poate mi=ca romanul unui tân[r“ (Ulysse,
p. 439). Articolul este din 1937 =i ar putea fi invocat eventual
pentru explicarea lui Felix Sima din Enigma Otiliei, romanul ce
avea s[ apar[ un an mai târziu. Dar în acela=i timp îl vedem
edificator =i pentru Jim. Exuberan\a de la început se transform[
în orgoliu, ini\ial în simplu orgoliu viril (dup[ e=ecul
proiectelor matrimoniale cu Lola =i Dora), în orgoliu social
ulterior, prin distan\a pe care o p[streaz[ fa\[ de umanitatea
pulberoas[ din casa cu molii sau fa\[ de cele trei exemple ale
rat[rii sociale =i umane pe care le reprezint[, în mod diferit,
Silivestru, dl. Popescu sau Emilian. Trecerea „de la amorf la
format“ se face prin identificarea =i precizarea între aspira\iile
sale a unei voin\e de ordine =i situare social[. C[s[toria, cu tot
aerul ei „modern“, r[spunde acestei voca\ii de fixare =i consolidare;
iar cadoul substan\ial al lui Silivestru e întâmpinat cu
nedisimulat[ bucurie. Arivismul lui Jim este deocamdat[ incipient,
dar virtualit[\ile sale sunt consistente. Jim este un Helmer
la început de carier[, un dandy pe cale de a da mediocrit[\ii sale
aparen\ele =i siguran\a solidit[\ii sociale.
Toate acestea pot fi, la urma urmelor, =i simple specula\ii.
De fapt chiar programul scrierii c[r\ii îl împiedica pe C[linescu
s[-=i doteze personajele cu prea multe am[nunte de particularizare.
Pe autor îl intereseaz[ mai mult „tinere\ea“ ca stare
pentru „a-i surprinde func\iunea etern[ a sufletului“, dragostea
ca procesualitate finalist[. O spune explicit în interviul luat de
I. Valerian, unde î=i caracterizeaz[ cartea: „Romanul trateaz[
despre dragoste =i moarte, în dou[ acte, unul idilic =i cel[lalt
sumbru“ (loc. cit., p. 1). Acest „f[r[ ironie, f[r[ aprobare“
poate fi extins =i în\eles ca o indica\ie de impar\ialitate =i
obiectivare, de neparticipare la destinul personajelor. Spre deosebire
de proza cu adolescen\i =i tineri (Jim are 25 de ani, Vera
18) a=a cum era ea realizat[ în contemporaneitate, C[linescu
încearc[ o cale proprie. Pentru a-i analiza consisten\a, s[ rele-