o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

G. C ÃLINESCU
50
via\[ devenise necesar întregii familii, =i un dom’ Popescu
„neafumat“ n-ar fi avut nici un haz. Când asceza era prelungit[
prea mult, d[dea na=tere deopotriv[ la repro=uri din
partea neveste-si Caterina, care zicea: „Îmi st[ toat[ ziua pe
cap! Nu-i d-a bun[! Pesemne c-a intrat în anul mor\ii!“ =i-l
gonea pentru ca s[-l poat[ certa la întoarcere.
– Bine, frate – observ[ indignat dom’ Popescu – viu
obosit =i fl[mând acas[ =i nu-mi da\i nimic de mâncare?
Aduce\i la mas[.
– S-a adus =i s-a ispr[vit. Cine întârzie, lingura de gât! zise
sever Caterina.
– Da\i-mi voie, ce înseamn[ asta? V[ a=eza\i la mas[
înaintea mea? Ce fel de respect ave\i fa\[ de mine? Nu sunt
eu capul familiei, n-am eu r[spunderea d-voastr[ în fa\a
legilor? Nu semnez eu contractul de închiriere =i toate actele
care v[ privesc?
– Dac[ e=ti capul familiei, s[ vii devreme la mas[, avertiz[
Ghenca.
– N-o s[ stau toat[ ziua cu masa întins[... bomb[ni Agepsina,
cotrob[ind prin dulap.
– M[ rog – se mir[ dom’ Popescu – câte neveste am eu?
E harem aici, sau ce e? =apte femei împotriva mea?!
În loc s[-i ia ap[rarea, Caterina îi d[du lovitura de gra\ie.
– Taci din gur[, vulpoi b[trân, s[ te duci s[ m[nânci
unde-ai fost pân[ acum.
Fiind învins în lupta dreapt[, dom’ Popescu se refugie în
filosofie.
– Jim, ascult[ vorba mea. Femeia este fiin\a cea mai slab[
la minte. N-ai v[zut g[ina? Coco=ul bate mândru din pinteni
cu creasta în sus, =i g[inile alearg[ c[piate, cârcâind cu ou[le
în ele. Uite-a=a m[ cârcâiesc dumnealor pe mine de treizeci
de ani! Bag[ de seam[ când te-nsori, Jim, s[ nu iei cârcâiala
în cas[. Mai bine r[mâi ca Silivestru! Dumnealor nu întreab[:
„Unde-ai fost Popescule, ce-ai lucrat, Popescule“! numaidecât
(imitând r[stirea Caterinei): „Acum se vine? S[ te duci de