o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

G. C ÃLINESCU
244
– Ce camion =i tu, tu nu vezi c[ a tunat ceva?! zise Caterina.
Trebuie s[ fie explozie la Arsenal.
– Haide\i, frate, afar[, Doamne fere=te, casa asta veche
cade pe noi! strig[ alarmat[ tanti Magdalina, =i se n[pusti pe
u=[ afar[, urmat[ de celelalte surori.
Agepsina b[tu în geamul lui Silivestru.
Acesta ap[ru palid =i z[p[cit la geam, dând din umeri:
– N-am auzit nimic!
– Îh! f[cu Ghenca pe furi= cu mâna spre el. Parc[ [sta
tr[ie=te pe lumea noastr[! Haide\i în cas[, fetelor, c[ nu e
nimic!
Reintrar[ una dup[ alta în odaie, înviorate de frig, =i
Caterina zise:
– Da’ =tii c[ s-a l[sat ger!
– Când î\i spuneam eu! decise cu superioritate tanti Magdalina.
Mie-mi spune um[rul. Cum s-o schimba vremea, îmi
d[ ace prin os.
Un ger alb, sclipitor acoperea ca sticla toate suprafe\ele, =i
cerul era uscat =i incolor, asemeni unei cupole de tabl[.
Silivestru arunc[ revolverul sub un raft de c[r\i, aprinse
lampa =i se întinse pe pat, cu mâinile sub cap.
În vreme ce =edea astfel, cu ochii pironi\i spre fereastr[,
înspre întunericul incert de afar[, i se p[ru c[ vede un lic[r
auriu, care se apropia din ce în ce de geam, m[rindu-se
vertiginos. O adiere rece îi trecu peste frunte. Când Silivestru
se urc[ în capul oaselor, vedenia se lipise de fereastr[ =i privea
în[untru. Era un tân[r cu mari bucle blonde, c[zând pe
umeri, îmbr[cat într-un talar alb de velur sclipitor. Ochii
f[ceau ape ca briliantele, iar la umeri, dou[ aripi mari =edeau
întredeschise ca la un imens cocostârc. Tân[rul f[cu semn de
chemare cu mâna, =i Silivestru, vr[jit, se l[s[ pe marginea
patului. Atunci vedenia se d[du înapoi, lumina se r[ri, =i când
Silivestru merse la geam i se p[ru c[ vede pe marele întraripat
alunecând pe z[pad[ printre pomii desfrunzi\i din fundul
cur\ii =i urcându-se apoi ca un abur sub\ire în lun[.