o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

G. C ÃLINESCU
242
filosofie nu puteau s[-i promit[ c[ va r[mâne neschimbat,
a=a cum este, Silivestru fu cuprins de mâhnire =i de sil[ de
via\[, =i atâta dorin\[ de a tr[i îl f[cu s[ doreasc[ moartea.
Fiind mai mult istoric decât filosof, Silivestru nu c[uta
s[-=i satisfac[ ra\iunea =i nu umbla dup[ convingeri. În el
sufereau sim\urile, inima, sufletul tot de oroarea mor\ii, =i nu
f[cea altceva decât s[ dibuie o stare de con=tiin\[ prielnic[
pentru moarte.
Când se împ[ca cu ideea neantului privit ca un somn
lung, se r[scula de incomensurabilitatea lui. Dup[ moartea lui
avea s[ treac[ o sut[ de ani, o mie, un milion, p[mântul avea
s[ se zbârceasc[ =i s[ înghe\e, stelele aveau s[ cad[ în haos, ca
scânteile unei tor\e pe sfâr=it, =i apoi totul s-ar fi stins f[r[
sunet, ca într-o vat[, =i apoi tot a=a la infinit; iar el, Silivestru,
n-ar mai fi ie=it niciodat[ din gol. F[r[ îndoial[ c[ intelectualul
din el î=i d[dea seama de absurditatea =i sterilitatea unor
asemeni preocup[ri, dar omul era obsedat de nimic =i îngrozit
de durata lui.
Nu de moarte m[ cutremur, ci de ve=nicia ei.
Acest vers al lui Vlahu\[ impresiona acum pe Silivestru ca
o sentin\[ de foc, de=i înainte i se p[ruse o vorb[ goal[,
poetic[. El încerc[ s[ ucid[ spaima eternit[\ii, analizând ve=nicia
prenatal[, de care nimeni nu se îngrozea. Dar între
aceste dou[ infinituri era o mare deosebire. C[ci una este s[ te
scoli dintr-un somn lung =i odihnitor, =i alta s[ cazi într-un
le=in greu. Pr[pastia nu te însp[imânt[ v[zut[ de jos, din
poale, ci de pe vârf, =i Silivestru în\elegea na=terea din genuni,
dar nu suferea gândul ve=nicei nefiin\e.
La început lent[, meditativ[, obsesia mor\ii deveni atât de
violent[ la Silivestru, încât, ca s[ nu fie prins de moarte, se
gândi s[ o preîntâmpine. +i astfel ideea sinuciderii prinse
r[d[cini din ce în ce mai puternice în el, pân[ ce se pref[cu
în hot[râre nestr[mutat[. Din acel moment orice groaz[ de