o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

G. C ÃLINESCU
270
rile unui timp fericit al vie\ii, pe care de obicei constitu\ia
uman[, dup[ inevitabile trieri, le conserv[, le sedimenteaz[ în
insul de sine st[t[tor de mai târziu, ei arboreaz[ cu toate
acestea o senin[tate a împlinirii. E firesc? Da, dac[ ne gândim
c[, generos, autorul le-a oferit prilejul unei revan=e. Fiec[ruia i
s-a acordat o a doua =ans[, un fel de pornire de la zero, la o
alt[ etap[ a dezvolt[rii. Nimic nu pare îns[ =tirbit din aspectul
biologic firesc. Se sugereaz[ chiar c[ infuzia de spontaneitate
la trepte succesive e un vivificator al organismului, altfel amenin\at
de usc[ciune. Euforia lui Ioanide creeaz[ un climat
favorabil elanurilor cutez[toare.
Dac[ extravagan\a în purtarea eroilor înseamn[ o negare a
conven\iei osificate, ea exprim[ =i dorin\a de a reabilita „toanele“
copil[riei. S[ nu omitem, de asemenea, faptul pe care l-am
invocat, c[ Ioanide e un artist =i c[ jocul e o supap[ a artei, o
ciud[\enie legitim[ a creatorului de frumos. Vom reîntâlni în
forme destul de explicite acest punct de vedere în pledoariile
care au, poate f[r[ inten\ie, =i un caracter de autodezv[luire.
Multe din Cronicele optimistului proclam[ astfel suprema\ia spiritului
juvenil, în expresiile lui durabile, =i necesitatea jocului ca
un auxiliar al crea\iei. „Îmi plac oamenii care =tiu s[ se joace,
eu însumi pun r[bdare =i o frenezie extraordinar[ (ce mir[ pe
cei din jurul meu) în jocuri. Le preg[tesc, le repet, le umplu de
semnifica\ie, atrag pe to\i în hora mea exuberant[.“ Nici nu se
poate o m[rturisire mai net[, mai sincer[!
Rostul jocului, ca stimulent pedagogic, este caracterizat
chiar din prefa\a Cronicelor optimistului. G. C[linescu se pronun\a
împotriva apatiei, schematic tangen\ial[ vie\ii. Nu din pur
amuzament sau pentru izgonirea urâtului e bine s[ recurgem la
pl[cerile jocului. Departe de a fi o distrac\ie, el reprezint[ o
concentrare a sufletului, un moment de zvâcnire a energiilor.
„Aptitudinea jocului dest[inuie la om copil[ria lui funciar[,
ingenuitatea care-l pune în m[sur[ s[ se fereasc[ de blazare =i
s[-=i înt[reasc[ for\ele pentru luptele =i construc\iile de mâine.“
Iat[ semnalat antidotul salvator. În men\inerea (sau recuperarea)
„copil[riei funciare“, autorul g[se=te virtutea unei filosofii
stenice, optimismul ei inocent =i aprins. De la Cartea nun\ii
pân[ la Scrinul negru, str[bate aceea=i nostalgie a unei Elade a