o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

G. C ÃLINESCU
264
tomim, cu nenum[ra\i clovni, într-un circ fastuos. Trapezele
mi=c[toare, caii în galopuri ritmice, baloanele =i cercurile aeriene
ar fi electrizat spiritul lui tân[r, ve=nic amator de extraordinare
jonglerii. În fa\a filei înc[ nescrise, G. C[linescu =i-a
construit în imagina\ie circul copil[riei.
Aten\ie! Aten\ie! O trompet[ d[ de veste c[ se înal\[ cortina
=i porne=te parada burlesc[. De-a lungul arenei apar, rânduri
dup[ rânduri, pe =inele de fier, f[pturile mecanice mi=cate de
roti\e din\ate. Iat[, se ivesc, cu surâsul de superioritate n[tâng[,
pe care nimic nu-l poate alunga, membrii clanului Hangerliu,
invita\ii fostei prin\ese +erica B[leanu, înf[=ura\i în mantiile lor
ponosite care mai poart[ înc[ urmele distinc\iei aristocratice, cu
privirile întoarse spre amintirile consolatoare, d[ruind publicului
numai o prezen\[ fictiv[. Despicând pânzele p[ianjenilor,
praful coloanelor, se strecoar[ afar[ m[tu=ile lui Jim; din
firidele posomorâte ies Aglae =i cohorta ei, cu ochii umbri\i de
urzelile tenebroase, cu fe\ele supte, stafidite, încremenite de
protocolul hilar. În urma lor, se târ[sc cei care au c[p[tat o
paloare cadaveric[, înf[\i=area strigoilor – Silivestru, Simion,
Hagienu= –, cei care au c[zut prad[ fantasmelor. Nu se alung[
impresia de teroare decât când convoiul sumbru nu mai poate
st[vili ie=irea la suprafa\[ a tinere\ii, care irumpe în momentele
de feerie cromatic[, imagini de basm. În caden\a muzicii, fiin\e
vii, Jim o îmbr[\i=eaz[ pe Vera; dup[ ei, Felix =i Otilia se \in de
mân[ =i se plimb[ ca =i cum ar inhala mirosul cl[ilor de fân de
pe mo=ia lui Pascalopol; în spatele lor, la distan\[, solitar,
Ioanide str[bate cu un pas de profet c[ile arhitectonice trasate
pe nepre\uita machet[. Apoi totul reîncepe, defilarea ve=tedelor
siluete de muzeu. În nemaipomenitul spectacol, razele reflectoarelor
se îndreapt[ =i c[tre fundurile grotelor =i c[tre piscurile
mirifice.
Înc[ o dat[ preciz[m c[ aici ne referim la ceea ce este
dezl[n\uire scenic[, balet al m[=tilor în viziunea româneasc[ a
lui G. C[linescu. Nu c[ izvorul tuturor acestor întruchip[ri n-ar
fi concretul istoric. Coresponden\ele se dovedesc precise,
veridicitatea e respectat[, lumea real[, palpabil[, cu re\eaua ei
de fire, cu sacrific[rile umane o identific[m imediat (ar fi o
eroare de negra\iat s[ uit[m resortul fundamental al epicii: