o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

G. C ÃLINESCU
148
Jim se l[s[ pe marginea unui fotoliu, iar Mme Policrat se
tol[ni pe sofa =i desf[cu o tabacher[ de argint, pe care o
întinse tân[rului.
– Fuma\i, domnule Marinescu?
– Nu, mul\umesc.
– Oh, ce cuminte!
Dna Policrat înfipse o \igar[ într-un port\igaret lung,
albastru =i se apropie pu\in de Jim, care aprinsese un chibrit.
Dup[ câteva clipe de t[cere =i rotocoale de fum, Jim, c[utând
din ochi pe Vera, care disp[ruse, intr[ în chestiune cu
calmul marilor momente. De altfel, formalit[\ile pe care le
f[cea acum i se p[reau neglijabile. Sim\ea c[ putea face orice
cu Vera, c[ l-ar fi urmat oricum =i oriunde. Fata era îns[
minor[, =i aventura putea cauza nepl[ceri =i scandal.
– Doamn[ – începu el – am cunoscut pe dra Vera într-o
împrejurare pe care v-a povestit-o poate =i m-am încredin\at
dup[ o relativ scurt[ prietenie c[ în\elegerea între noi este atât
de perfect[, încât c[s[toria merit[ s-o p[streze mai departe.
Poate c[ a= fi a=teptat s[ mai treac[ oarecare vreme, spre a v[
fi dinainte cunoscut, înainte de a m[ prezenta în chipul
acesta neprev[zut =i americ[nesc, dar am observat c[ dra
Vera sufer[ =i ascunde adev[rul. Cred prin urmare de datoria
mea s[ v[ rog s[ încuviin\a\i =i s[ înlesni\i hot[rârea noastr[
de a ne c[s[tori cât mai curând.
Jim debit[ totul cu o siguran\[ care nu admite replic[.
Dna Policrat d[du fumul pe nas ca s[-=i disimuleze emo-
\ia =i-=i scutur[ scrumul de pe genunchi.
– Domnule, sunt încântat[... îmi face pl[cere s[ am un
ginere ca d-voastr[... Dar desigur...
– Cred – ad[ug[ Jim demn – s[ v[ pot dovedi onorabilitatea
=i putin\a de a lua asupra mea grija unei familii.
– Oh, e inutil... mi s-a vorbit de d-ta... e=ti, dac[ nu m[
în=el, nepotul profesorului Capitanovici... mi-a spus Bobby...
eu sunt o femeie modern[ =i iubesc curajul, c[ci este, evident,