o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

CASA CU MOLII
Ion Marinescu, zis =i Jim, fu
l[sat de tr[sur[ în fa\a casei preistorice din str. Udricani, pe
vremea când l[ptarii colind[ cur\ile cu bidoanele, iar împ[r-
\itorii de jurnale înfig Universul în clan\a u=ii. }n huruitul
ro\ilor pe caldarâm, o femeie b[trân[ l[s[ din mâini un cotor
de m[tur[, cu care strângea frunzele îng[lbenite c[zute
dintr-un dud r[muros. Era baba Chiva, servitoare b[trân[ a
familiei, p[zind de peste treizeci de ani acel Herculanum
acoperit de lava anilor. Când Jim împinse poarta scâr\âitoare,
baba î=i desf[cu masca micenian[ într-un râs mut, pân[
la urechi, =i alerg[ =chiop[tând în chip ridicol, din cauza
pantofilor b[rb[te=ti pe care-i purta, s[ ia din mâinile tân[-
rului valiza =i trench-coat-ul.
– Veni=i! Zise ea proste=te din buzele scuturate de convulsiuni
senile.
– Venii! Confirm[ Jim, ascunzând sub asprimea vorbelor
=i gesturilor emo\iile oficiale.
Dup[ acest scurt dialog, baba porni cu lucrurile spre
fundul cur\ii, urmat[ de Jim, care observ[ în treac[t schimb[rile.
U=ile =i cercevelele caselor erau vopsite proasp[t, dar
pentru c[ crusta cea veche nu fusese ars[, epiderma groas[
a lemnului sem[na cu coaja pomilor b[trâni. Un nuc mare
de lâng[ gard fusese t[iat, ceea ce explica aerul de goliciune
al locului. În dosul nucului, pe un loc viran plin mai înainte
cu troscot =i moloz de la o construc\ie d[râmat[, v[zu
straturi regulate de zarzavat =i cozile drepte =i verzi ale
cepelor. În sfâr=it, pe dâmbul de p[mânt dinspre fereastra
cu gr[tar a unei case vecine, pe care odat[ se târa s[lb[t[cit[
CARTEA NUNÞII
27