o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

„Lumea este îngrijorat[ de dispari\ia ta =i se întreab[ dac[
n-ai intrat în ordinul franciscan. Te a=tept luni dup[ amiaz[ la
orele 6.
A ta regin[, Lola“
De=i vindecat de veleit[\ile de Casanova, Jim sim\i o bucurie
mali\ioas[.
„Va s[ zic[, îi pare r[u c[ nu mai vin! Expresia A ta regin[
e un fel glume\ =i onorabil de a-mi redeschide u=a intimit[\ii.
Nu m[ duc!“ se o\[rî el victorios.
Dar ideea de a brava pe Lola, alimentat[ în fond =i de o
incontentabilitate a lui fa\[ de multiplicitatea aspectelor feminine
care îl f[cea s[ g[seasc[ firesc haremul, îl tent[.
În ziua aceea de noiembrie vremea era rece =i uscat[, =i
fulgi m[run\i de z[pad[ ca o brum[ începuser[ s[ cad[. Vera
îl a=tepta la 6 la =osea. De o parte vedea pe bl`nda =i ascult[-
toarea Vera învârtindu-se pe sub teii desfrunzi\i, de alta pe
buc[lata Lola, întins[ hieratic pe sofa. Convins c[ Vera nu
s-ar fi sup[rat =i s-ar fi întors acas[, cum mai f[cuse, Jim î=i
lu[ paltonul =i porni spre strada Toamnei.
Lola îi ie=i jovial[ =i aproape seduc[toare înainte, l[sându-se
strâns[ îndelung de mân[, dar care nu fu mirarea lui Jim
când în „salonul“ Lolei g[si un tân[r ofi\er cu musta\[ sub-
\ire pe sub nas.
Lola f[cu prezent[rile:
– Dl sublocotenent Popescu, dl Jim Marinescu, doctor în
litere de la Paris.
Tân[rul ofi\er p[ru destul de emo\ionat de titlurile lui Jim
=i, rea=ezându-se cu o lovire a pintenilor pe scaun, începu s[
vorbeasc[ foarte volubil =i în stilul „cavaler la pe\it“, a=a de
pl[cut celor mai multe femei.
– Îmi pare bine c[ v[ cunosc, domnule Marinescu! +i mie –
cum spuneam dudui\ei Lola – îmi place literatura, dar n-am
vreme s[ citesc. Am cump[rat zilele astea Cocaina de [sta,
cum îi zice, Pitigrilli, dar pân[ acum n-am t[iat-o. Cazarma,
calul la manej... superiorul te cheam[, trebuie s[ te duci...
CARTEA NUNÞII
143