o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

Pe m[sur[ ce femeile îl priveau sub pâlpâirea lumân[rilor
din sfe=nice, r[mâneau nedumerite de înstr[inarea mortului,
care fugea de lâng[ ele pe încetul, furându-=i asem[narea =i
l[sând în locu-i o masc[ str[in[. O fotografie de pe un scrin
a lui Silivestru se uita vie la originalul ciudat dintre sfe=nice =i
p[rea c[ zâmbe=te de grosolana imita\ie.
Dup[ ce contemplar[ în t[cere pe decedat cât[va vreme,
femeile d[dur[ drumul medita\iilor care le oprimau:
– Muri =i Silivestru, s[racu! oft[ Magdalina cl[tinând
din cap.
– Ca mâine murim =i noi! spuse ca pentru sine Agepsina.
– S[ ne fereasc[ Dumnezeu =i Maica Domnului! protest[
închinându-se cu evlavie Ghenca, indignat[, ca =i cum
moartea ar fi fost un eveniment accidental, de care ar fi
putut sc[pa.
Tanti Mali, cu des[vâr=ire ostil[ oric[rei specula\ii filosofice,
se ridic[ =i rupse cu dou[ degete uscate mucul scrumit
al unei lumân[ri.
– Ce-ai avut tu, Silivestru, ce-ai avut tu, s[ faci tu asta? se
jelui Magdalina, cl[tinând din cap cu ochii la r[posat. Nu
trebuia, fetelor, s[-i facem inim[ rea când a vrut s[ se însoare!
Nu trebuia!
Ghenca =i Caterina s[rir[, atinse, aproape amândou[
deodat[:
– Ia taci =i tu din gur[, c[ te-aude lumea =i ies vorbe! Ce?
l-am împiedicat eu s[ se însoare? N-avea decât s[-=i fac[ de
cap, Doamne iart[-m[! Astea-s p[catele! Cine =tie ce-a f[cut
el în tinere\ea lui, Dumnezeu s[-l ierte, =i l-a pedepsit Dumnezeu
tocmai acum!
– Ba eu cred c[ a avut vreo racil[ ascuns[, care l-a ros
pân[ când n-a mai putut r[bda!
Agepsina puse cu cea mai mare seriozitate unicul ei
diagnostic:
– O fi r[cit!
CARTEA NUNÞII
249