o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

G. C ÃLINESCU
266
sajele sunt pe deplin însufle\ite de aburul miraculos, luminile
rampei se aprind, =i pe scen[ nu mai poate fi z[rit regizorulvr[jitor.
Totu=i, la o „lectur[ infidel[“, cum ar spune N. Manolescu,
faptele se pot interpreta =i altfel. De aceea declar[ c[ nu putem
urm[ri întregul carnaval, decât dac[, neîncetat, ni-l imagin[m
undeva prezent pe sardonicul =i n[zdr[vanul s[u rege. Deasupra
coloanelor care se aliniaz[, peste spaim[ =i euforie, sus, în
dep[rtare, în vârful uria=ului circ al fanteziei, îl vedem, de=i se
crede ap[rat de orice observator indezirabil, pe acrobatul care
execut[ salturi =i tumbe, salutând reveren\ios vidul, ca =i cum
el ar fi plinul mul\imii. Îndr[zne\ zbur[tor, clovn, saltimbanc,
iluzionist, el anim[ de fapt reprezenta\ia. Ba mai mult, alchimist,
Satan funambulesc, tot el roste=te formulele cabalistice
prin care poarta se deschide.
S[ fie el solist principal într-un program în care numele s[u
nici nu figureaz[? Adoptat[ ca o premis[ de lucru relativ[,
provizorie, p[rerea nu dezminte atât de violent solidele comentarii
analitice pe care opera narativ[ le inspir[. Oricum, un
farmec al „lecturilor infidele“ rezid[ =i în turnurile =i cupolele
pe care cititorul, incitat, le zide=te la rândul s[u, cu toate c[
arhitectura în sine a operei, rotund[, împlinit[, neatârnat[ în
existen\a ei, pare aprioric refractar[ oric[rei complet[ri în
„restaurare“. Ad[ugând o nou[ arip[ edificiului, criticul între-
\ine longevitatea artei, cum ne demonstreaz[ Mihai Ralea. De
extensiunea sensurilor neb[nuite de la o genera\ie la alta, de la
o epoc[ la alta depinde posteritatea operei.
Deliberat, G. C[linescu a recurs la structura obiectiv[ a
construc\iei, respingând posibilitatea interven\iei directe a autorului
=i inerent, a oric[rei confesiuni. Nu se desf[=oar[ în Sensul
clasicismului o pledoarie pentru excluderea biograficului din
literatur[, pentru separarea omului de oper[? Catalogat un gen
conven\ional, chiar jurnalul intim e depreciat. St[pânit un timp
de gândul de a transmite altora impresiile sale zilnice, Ioanide
înl[tur[ tenta\ia. Procedeul îl calific[ ridicol =i infatuat („Numai
actri\ele î=i scriu amintirile“). Dintre toate artele, el e creatorul
care, de îndat[ ce pilonii cl[dirii s-au în[l\at, se pierde necunoscut
în mul\ime. Cei care contempl[ m[re\ia monumentului nu