o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

pline de farmec, dar a cunoscut el cu adev[rat chinurile dragostei?
Permanenta efuziune de tinere\e ne înt[re=te în convingerea
c[ arhitectul nu resimte povara înaint[rii în vârst[. E
adev[rat c[ el avertizeaz[ în\elept: „tinere\ea se înva\[“. Cu un
ochi perspicace, observ[ la doamna Valsamaki noua str[lucire
a f[lcilor, usc[ciunea pergamentoas[ a pielii, bra\ul violaceu =i
flasc. „Peripe\iile organice ale prietenei sale îl tulburau ca un
aviz pentru sine citit în oglind[“. Ca de obicei, o veselie caustic[
înl[tur[ repede fiorul, =i arhitectul palpeaz[ carnea s[mân\oas[
a fructelor, declarând: „Smochinele, curmalele îmi calmeaz[
frica de putrefac\ie. Toate sucurile care puteau s[ fiarb[ =i s[
descompun[ \esuturile s-au evaporat =i au l[sat o mumie vegetal[
îmb[ls[mat[“.
Intransigent, el dezaprob[ psihoza impacien\ei de care
sufer[ acei amici la care vârsta ac\ioneaz[ distructiv. Disperarea
mut[, sl[birea tendoanelor morale le raporteaz[ la lipsa de
roade în activitatea creatoare. Despre Con\escu bolnav crede
c[ el e la o etate când ar trebui s[ se exerciteze în sentimentul
z[d[rniciei. Numai el, Ioanide, pare scutit de metehnele îmb[-
trânirii. Mi=c[rile lui sunt viguroase, atletice, profilul superb
d’annunzian se arat[ imun în fa\a timpului. Agasat doar de
observa\ia c[ p[rul i-a înc[run\it, se rade complet în cap. Argumentul
real c[ arhitectul e cucerit de perspectivele muncii creatoare
=i se d[ruie f[r[ rezerve construc\iei – nu poate explica
absen\a clipelor naturale, omene=ti, de nelini=te. Victim[ a unui
atentat cam naiv-senza\ional, tat[l lui Tudorel înfrunt[ curajos
soarta. G. C[linescu rezolv[ laconic situa\ia: „În scurt, f[r[ a
se fi schimbat nimic, Ioanide, care era în fond un optimist =i
nu se temea de moarte, c[p[tase preocuparea de a-=i înf[ptui
cât mai repede opera“. Via\a înseamn[ pentru el elan nest[vilit,
pieirea în neant r[mâne o abstrac\iune, moartea contrariaz[
viziunea geometric[ despre o lume exclusiv plastic[.
A sim\it el groaza golului, fâlfâirea de aripi cu sumbre
amenin\[ri? Pe chipul ardent =i exuberant, nu citim aceste temeri.
Ioanide poart[ o masc[ sublim[ a deta=[rii euforice, care,
în afara câtorva circumstan\e, nu i se clinte=te de pe fa\[. De=i
se consider[ un adept al nara\iunii clasiciste, unde autorul se separ[
net de personajele sale =i le judec[ sever, nemilos, G. C[-
CARTEA NUNÞII
275