o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

de pl[cerile vie\ii =i c[ asemenea n[zbâtii nu d[uneaz[ prestigiului
s[u de pretendent la c[s[torie. Ce s[ spunem îns[ despre
Ioanide, care, tat[ venerabil =i arhitect erudit, e dispus oricând
s[ participe la cele mai n[stru=nice =otii?
O justificare? Câteva clipe de încercare a r[bd[rii. Mai
întâi, cum am remarcat, copil[ria r[mâne în toate romanele lui
G. C[linescu o pat[ alb[. Suntem introdu=i f[r[ vreun preambul
în vremea tinere\ii =i a maturit[\ii eroului. Nici unul dintre
protagoni=ti nu las[ impresia c[ ar fi tr[it o copil[rie veritabil[.
Presupunem c[ întotdeauna tutori =i supraveghetori au cenzurat
efuziunile =i au impus vârstei ingenue o t[cere =i o austeritate
de temni\[. Din primele pagini, în Cartea nun\ii, Jim î=i
manifest[ mul\umirea c[ va fi mânuit de o corvoad[. Am conchis,
în alt[ parte, c[ anii petrecu\i pân[ atunci în „casa cu
molii“ au constituit pentru el o epoc[ posac[. Despre Felix,
orfan de timpuriu, nu afl[m prea multe detalii. Extrem de
prudent, Ioanide înconjoar[ cu un val opac anii s[i de formare.
Într-o carte veche, de =colar, arhitectul g[se=te un citat din La
Bruyère, pe care el, copil, îl transcrisese în întregime. Moralistul
francez pomene\te despre unii p[rin\i ciuda\i, a c[ror întreag[
via\[ pare închinat[ grijii de a da copiilor motiv s[ se
mângâie repede de moartea lor. Criz[ trec[toare de inimici\ie a
fiului în fa\a tat[lui s[u? se întreab[ scriitorul. Dar el ocole=te
r[spunsul. În afara acestei consemn[ri, care permite unele
supozi\ii, nici un element nu ne ghideaz[ fantezia când inten-
\ion[m s[-i schi\[m traseul vie\ii. Trebuie s[ c[dem de acord
c[ el n-are o istorie, o biografie, c[ a atins direct nivelul marilor
=i înfriguratelor aspira\ii. „E curios, scrie G. C[linescu, c[
Ioanide, imaginându-se mai tân[r, se vedea nu altfel decât cel
de acum, cu gândurile =i experien\a actual[ =i chiar cu fizionomia
consolidat[, sculptural[ =i focoas[ a maturit[\ii.“
În concluzie, copil[ria nu e recunoscut[ în aceste romane
ca o surs[ epic[ rodnic[. R[mâne doar micul Filip, a c[rui peregrinare
pe la diferite gazde e amplu istorisit[ în Scrinul negru.
Episoadele citate reprezint[ îns[ mai curând o ilustrare caustic[
a nefericirilor unei perioade când nu-\i po\i decide singur soarta.
Oameni f[r[ copil[rie, eroii lui G. C[linescu nu se prezint[
totu=i în postura unor fiin\e infirme. Handicapa\i de bineface-
CARTEA NUNÞII
269