o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

G. C ÃLINESCU
164
dantesc îi c[dea spre gur[, tanti Caterina l[tra, tanti Mali
zâmbea enigmatic ca un faraon de bazalt, iar Magdalina se
c[ina cu =oapta =i cu ochii. Silivestru, livid, îmbuca nervos
=i în ne=tire, iar dom’ Popescu =edea în capul mesei, cu
seriozitate de arbitru. Numai Lisandrina t[cea, stacojie =i
obstinat[.
– Neamul nostru a avut ru=ine – declar[ tanti Ghenca –
strica\i în familie la noi n-au fost!
Tanti Fira confirm[:
– Ei, unde mai sunt vremurile când fetele =edeau închise
în cas[ =i nu ridicau ochii la b[rba\i pân[ la nunt[!...
– D-aia nu v-a\i m[ritat =i v-a\i uscat fete b[trâne; fiindc[
a\i fost rele =i s[lbatice! izbucni Lisandra cu o violen\[ pe care
Jim nu i-o b[nuise.
Agepsina se sim\i insultat[ personal =i strig[ furioas[ =i
amenin\[tor:
– Fat[, =tii ce? Noi nu ne-am m[ritat fiindc[ am fost bine
crescute =i modeste =i n-am tras lumea de hain[ ca dezm[-
\atele de azi. Noi din vorba p[rin\ilor n-am ie=it =i nici de
râsul lumii nu ne-am f[cut. |ie, dac[ \i s-a f[cut de m[riti=,
du-te, fato, unde te-o lumina Dumnezeu, da’ aci b[rba\i
noaptea s[ nu ne-aduci, c[ nu e tractir!
– Agepsino – implor[ Magdalina sperioas[ – nu spune
=i tu vorbe grele! (Explicativ.) Vezi, d-aia mi se b[tea mie
pleoapa stâng[ =i-mi ie=ea în c[r\i vorbe rele =i necaz de la
un crai de tob[! Cartea nu minte niciodat[!
– Eu n-am adus nici un b[rbat, dar nici fat[ b[trân[ nu
vreau s[ mor! Vreau s[ intru în rândul lumii!
– N-ai decât! A venit =i te-a cerut =i nu te-am l[sat noi?
– Ar fi venit, dar s-a speriat lumea de atâtea pustnice!
– Ba nu \i-a venit soarta, fato! Când î\i bate ceasul, omul
t[u î\i pic[ =i în foc! Nu ne-a fost scris la nici una s[ ne
m[rit[m, =i asta-i!
– Ba soarta nu vine dac[ nu-i deschizi u=a! C[ au vrut s[
m[ ia atâ\ia, =i la unul i-a\i râs în fa\[, la altul i-a\i întors