o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

nesatisf[cut de ea, întreb[ intrigat: Dar de unde lua\i voi
pâinea asta de e a=a îndesat[?
– E=ti s[tul =i nu-\i place nici pâinea! îi t[ie apa de la
moar[ Agepsina. De la Gagel, de unde vrei s-o lu[m?!
Acum intr[ în joc factorul neam\.
– De la Gagel? Lua\i pâine de la neam\, va s[ zic[! Bravo,
cucoan[, da\i-i înainte, da\i-o de râp[, mama ei de \ar[, c[
atâta a=teapt[ neam\u =i cu americanu! Nu-mi trebuie pâine
fr[mântat[ de mâini str[ine, cucoanelor, m-a\i în\eles?! Trebuie
s[ înv[\[m odat[ s[ tr[im prin noi în=ine, cum a zis
Br[tianu. De mâine încolo s[-mi face\i numai m[m[lig[.
Dom’ Popescu continu[ s[ deplâng[ astfel destinele patriei,
asmu\it de cele =apte femei, dar Jim, sim\indu-se obosit,
se ridic[ de la mas[ =i ie=i. Dup[ el venir[ Silivestru =i Lisandrina,
apoi tanti Mali, care se strecur[ pe porti\a din fund,
a=a încât dom’ Popescu r[mase numai între câteva femei, pe
care c[ut[ s[ le câ=tige la doctrina sa.
În cei câ\iva pa=i pe care îi f[cur[ împreun[ prin curte,
Silivestru întreb[ posomorât pe Jim:
– +i acum ce-ai de gând s[ faci? Ai venit s[ te îngropi aci
sau ce?
+i, cum Jim nu =tia ce s[ r[spund[, încheie ironic:
— Fere=te-te de molii =i de igrasie cât mai e=ti tân[r!
Pentru mine e prea târziu.
+i cu aceste vorbe puse mâna pe clan\a u=ii sale.
Jim se închise în odaie =i frunz[ri c[r\ile pân[ ce se-ntunec[.
Oboseala c[l[toriei sale se l[sase acum în oase =i se
gândi cu sil[ la ideea de a se mai duce la mas[ cine =tie când.
Întoarse cheia în u=[ =i se dezbr[c[ în lumina lunii. Nici o
lamp[ nu era aprins[ pe nic[ieri, =i curtea p[rea pustie. Numai
un miros suav de regina-nop\ii adia dinspre straturile de
flori, udate de curând.
Jim se întinse pe pat, cu mâinile sub cap. În lini=tea
p[r[ginit[ a cur\ii nu se auzeau decât greierii. Scâr\âiau
pretutindeni ca într-o miri=te, t[ind sârme sub\iri cu feres-
CARTEA NUNÞII
53