o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

G. C ÃLINESCU
260
c[. Un tremur interior zgudui pe Jim, sl[bit de atâta fericire,
încât, de=i Vera nu se mai sim\ea r[u, a=tepta cu ner[bdare
doctorul.
În curând Bobby sosi cu un b[trân zâmbitor complet
depilat pe fa\[ =i pe cap, care întreb[ foarte familiar:
– Unde-i bolnava, tinere?
Dus în fa\a Verei, care îng[lbenise din nou, de ast[ dat[
de frica doctorului, b[trânul se a=ez[ pe un scaun în fa\a
patului =i zise râzând:
– Cum, dumneata e=ti bolnava? Fugi de-acolo! Apoi f[cu
semn lui Bobby, care se îndesa curios, s[ ias[ afar[. Ascult[
pu\in inima Verei, pip[i pântecele în toate p[r\ile =i mai ales
în dreptul ovarelor, o puse s[ scoat[ limba, se uit[ în ochii ei,
apoi spuse ca pentru sine:
– Mda!
Jim =i Vera a=teptau tremurând o sentin\[ nea=teptat[ =i
absurd[.
– Câ\i ani ave\i? întreb[ doctorul.
– Eu 25 =i ea 18 ani.
– Felicit[rile mele! zise doctorul. +i de când sunte\i c[s[tori\i?
– De vreo câteva luni!
– Uite ce e, amicilor, a\i lucrat bine, nu v-a\i încurcat!
Tân[ra dumitale doamn[ e îns[rcinat[! S[ v[ fie de bine =i s[
consulta\i un mamo=!
Zicând acestea, b[trânul doctor le strânse mâna la amândoi,
îi ciupi de obraz =i fugi pe u=[, smulgând din mâna lui
Jim =i strecurând în buzunar bancnota pe care acesta i-o
întindea.
– Jim – strig[ Vera când tân[rul so\ se întoarse de la u=[ –
sunt a=a de fericit[! Tu nu?
– Se în\elege, Vera!
– Nu e a=a c[ acum o s[ avem un scop în via\[?
– Se în\elege, Vera!
+i Jim o s[rut[ lung pe gur[, în vârful nasului, în orbitele
ochilor, tulburat profund de dragoste, dar altfel, indicibil altfel.