o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

„Tot misterul vie\ii – gândi el mai departe – aci este, în
acest pântece. Acolo, sub astrahanul negru al p[rului puberal,
în viscere, este un mic potir fierbinte, numit barbar uter, =i
care este leag[nul omenirii, tot a=a dup[ cum nucleul solar
este leag[nul lumilor siderale. Acolo am stat eu însumi încol[cit,
când lumea se f[cea pentru mine, =i de acolo se vor
desface în miriade de foi genera\iile viitoare. Eu cred cu
vanitate pueril[ c[-mi satisfac nevoile fiziologice =i c[-mi dovedesc
puterea mea de insinua\ie asupra femeii. În realitate,
misterul vie\ii m[ împinge atât pe mine, cât =i pe aceast[
tân[r[ =i dr[g[la=[ neru=inat[ s[ rodim uterul avid de s[-
mân\[. Dac[ n-am fi decât noi doi pe acest p[mânt, roadele
lui ar fi totu=i miraculoase. Din noi ar ie=i zece trupuri, din
cele zece, o sut[, din cele o sut[, o mie =i a=a mai departe, =i
peste câteva mii de ani p[mântul ar fi din nou un furnicar
de oameni, ie=i\i to\i din noi doi. Fiecare b[rbat este, prin
urmare, un Adam, =i fiecare femeie o Ev[, =i cea mai mare
durere este de a fornica în sterilitate, ceea ce se nume=te
prostitu\ie, =i cea mai mare voluptate de a gândi la facere în
clipa împreun[rii.“
– Ai dreptate, Vera mea! zise Jim, s[rutându-i ombilicul =i
mângâindu-i vintrele. Vreau =i eu ca în micul t[u uter s[ se
mi=te un copil!
– Vino! =opti Vera, întinzând cu îndr[znea\[ nevinov[\ie
mâna spre el.
+i, ca un animal de câmp r[sculat de fo=netul excitant al
ierburilor, Jim cuprinse din nou pe Vera =i f[cu ceea ce de
incalculabile milenii b[rbat =i femeie fac spre a se înmul\i.
CARTEA NUNÞII
235