o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

– Ce poet român î\i place mai mult? întreb[ el. Vera se
ro=i detot =i spuse ca la examen:
– Eminescu, Vlahu\[... (Î=i închipuia desigur c[ ar fi fost
ru=ine s[ afirme c[ nu-i plac clasicii din manualul de =coal[.)
– Bine, [=tia sunt mai vechi, dar din cei actuali? Ce zici de
Arghezi?
Vera î=i linse buzele cu limba, =i ochii îi sclipeau de fraud[.
– Arghezi? îmi place foarte mult.
– Ce anume, în special?
– Nu =tiu – zise ea încurcat[ – nu mai mi-aduc aminte
bine, =i la =coal[ ne pedepsea când auzea c[ citim pe Arghezi.
(Apoi repede.) Am citit La Medeleni de Ionel Teodoreanu.
Jim în\elese c[ fata nu era familiarizat[ cu literele române
moderne =i schimb[ vorba. Omul cult din el, incapabil
s[ se transpun[ în sufletul fraged al unei absolvente
de liceu pe pragul universit[\ii, era st[pânit de oarecare
dispre\, mai accentuat la gândul sprinteniei intelectuale a
Dorei sau Lolei.
Se urcar[ din nou în ma=in[, s[ se odihneasc[. Ca s[ savureze
intimitatea fetei, Jim recursese la o mul\ime de mici
trucuri. G[sind c[ p[rul îi cade prea pe ochi, îl d[du cu mâna
peste urechi. Îi îndrept[ gulerul. Îi a=ez[ rochia ghemuit[
peste genunchi cu aerul de a o ap[ra de ochii indiscre\i spre
glezne. Îi spuse c[ are profil frumos =i-i întoarse fa\a,
prinzând-o delicat de b[rbie. Vera se l[sa contemplat[ f[r[
vanitate =i f[r[ revolte, clipind numai =i râzând copil[re=te.
Ochii ei rotunzi =i mari pân[ la uimire, umbri\i de breton,
amenin\au =treng[re=te, se umezeau de o brusc[ timiditate,
î=i schimbau necontenit apele, în vreme ce delicate\ea de
cântar fin a emo\iilor oscila pe fa\[ în tremur[ri ale n[rilor,
îmbufn[ri ale buzelor =i l[s[ri ale capului pe piept. Nu avea
deloc aerul de a fi în=elat[ de vorbe, =i asta se vedea din micile
ironii ale ochilor, dar avea f[r[ îndoial[ sentimentul unei
siguran\e depline lâng[ Jim, pe care i-l ar[ta tr[gându-l distrat[
de un nasture al hainei.
CARTEA NUNÞII
97