o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

G. C ÃLINESCU
174
Tân[rul pufni la rându-i în râs de naivitatea fetei =i o
strânse cu patim[ de mijloc. Apoi o lu[ în bra\e ca pe un
copil =i o purt[ prin odaie, leg[nând-o. Vera se l[sa dus[ =i se
\inea cu amândou[ mâinile de gâtul tân[rului, acoperindu-i
un obraz cu pletele sale netede. Era u=oar[ =i delicat[, =i suflul
ei cald adia pe fa\a lui Jim ca un vânt de iunie cu mireasm[
de trandafiri. Se l[sar[ astfel pe un scaun =i r[maser[ a=a
mult[ vreme îmbr[\i=a\i =i ascultându-=i reciproc b[t[ile arterelor.
Vera încrunt[ ochii =i întreb[:
– Jim, e adev[rat c[ o s[ îmb[trânim =i eu o s[ m[ fac
urât[ =i zbârcit[? Când n-am s[ mai fiu tân[r[, tu n-ai s[ m[
mai iube=ti!
– Ba da, Vera!
– Ba nu, =tiu eu! Nu vreau s[ tr[iesc pân[ când voi
îmb[trâni!
Tân[rul se însp[imânt[ de spectrul senilit[\ii =i astup[ gura
Verei.
– S[ nu mai spui asta! Noi nu vom îmb[trâni niciodat[, ci
vom r[mâne tineri =i sprinteni ca =i acum. Numai cine nu
poate s[ iubeasc[ îmb[trâne=te =i moare!
Vera p[ru convins[ =i începu din nou s[ mediteze cu
sprâncenele încruntate.
– Jim – întreb[ ea din nou =treng[re=te – dar tu ai s[-mi
faci rochii multe, multe, nu e a=a? Vreau s[ fiu frumoas[!
– Am s[-\i fac, fire=te, dac[ vei fi cuminte! Dup[ o clip[
de reflec\ie, fata se r[zgândi:
– Nu mai vreau rochii, Jim! S[ m[ iube=ti tu, atâta vreau.
Privir[ amândoi pe fereastr[, =i Vera î=i lipi nasul mic de
geam. Afar[ ningea lini=tit cu fulgi de p[p[die =i naftalin[, =i
toat[ strada era învelit[ cu bl[ni de urs alb. O sanie cu zurg[l[i
clinchenitori lunec[ repede, tras[ de doi cai nervo=i,
acoperi\i cu re\ea. În urma ei, c[lare pe s[niu\e mici remorcate
una de alta, o droaie de copii chiuiau =i fluierau, îmb[ta\i
de iarn[. Fa\a le era ro=ie ca merele domne=ti =i pe sprâncene