o_19iuoeet2fcc1r9211vnvecgbua.pdf

PAPAHAGI: Într-unul din cele mai frumoase eseuri ale sale –
Poezia realelor (1948) – C[linescu putea a=adar s[ releve =i la
nivel teoretic urm[toarele: „Problema sexualit[\ii este capital[
într-o literatur[, totul pivotând în jurul ei...“ (Principii de estetic[,
1968, p. 233). Într-adev[r, reprezentarea tipologiei feminine
poate fi indicativ[ în multe direc\ii; literatura romantic[, de
pild[, se poate ordona tocmai în func\ie de acest criteriu, =i
acela=i lucru e valabil =i pentru perioade mai apropiate de noi.
Într-un articol din 1935 dedicat lui Liviu Rebreanu, criticul
semnala existen\a unui anumit „fond instinctiv“ în romanele
române=ti, cu implica\ii chiar asupra reprezent[rii tipului feminin:
femeia nu e inferioar[, dar nu e înc[ „virilizat[“, n-are
adic[ apeti\ii intelectuale =i – spune mai departe C[linescu –
„eroii tuturor romanelor române=ti se dedau cu ea la opera\iuni
lipsite de orice complica\ii cazuistice“ (Ulysse, p. 66). În Cartea
nun\ii ritualul erotic ar putea s[ aib[, a=a cum este prezentat, =i
misiunea de a înf[\i=a dragostea într-o viziune mai elaborat[,
compensatorie în raport cu aceea descris[ ca fiind tradi\ional[
în spa\iul literar românesc. Cu toate acestea nici C[linescu nu
creeaz[ un tip feminin prea complicat; a transporta în alcov o
lec\ie de filosofie (a=a cum, într-un articol, îl rezum[ – cu
simpatie – pe Camil Petrescu) i se pare nepotrivit, artificial
poate. Formula invocat[ este aceea a inocen\ei =i genul tutelar
idila lui Longos Daphnis =i Chloe. Scriitorul î=i aproximeaz[ tipul
prin variante: Lola, Dora =i Medy sunt ni=te schi\e de personaj,
prin unilateralizare. Vera îmbin[ în schimb frumuse\ea de efeb
a Dorei cu castitatea de amazoan[ a lui Medy; c[s[torit[, are
volupt[\i =i moliciuni care o amintesc pe Lola. Desigur ar fi
remarcabil felul în care C[linescu în\elege s[-=i individualizeze
personajul prin reminiscen\e livre=ti: presim\irea erosului =i
aspira\ia spre iubire sunt concretizate la Vera într-o anume
descenden\[ care trimite la Sbur[torul lui Eliade, la poezia mai
senin[ eminescian[ sau chiar la idilele co=buciene. Dar am
putea g[si o mai sugestiv[ în\elegere a cuplului Jim =i Vera
printr-o comparare cu Nora =i Helmer din Nora (Casa cu p[pu=i)
a lui Ibsen. C[linescu s-a ocupat în dou[ rânduri de dramaturgul
scandinav, dar nu ne va interesa conferin\a târzie despre
opera acestuia, ci un mic foileton din „Via\a literar[“ (1928)
CARTEA NUNÞII
277