În regimurile restrictive, acest lucru este o strategie de supravieţuire pentru a putea solicitaschimbări şi a aduce critici guvernului fără să riste să fie percepute ca subversive de către putere.Pe de altă parte, mulţi dintre finanţatorii sectorului neguvernamental au contribuit la acest lucru dinteama de a nu ajunge să sprijine activităţi politice, deşi utilizează prezenţa organizaţiilorneguvernamentale ca un indicator de stabilitate şi democraţie, adică unul politic.Politicile publice însă, sunt principala funcţiune a celor care domină politica, şi din acest motiv esteesenţial să înţelegem legătura între politici publice şi procesul politic, pe de o parte, şi între procesulpolitic şi relaţiile de putere dintr-o societate, pe de altă parte. Iar dacă politica este o problemă derelaţii de putere, cei care vor să schimbe / să influenţeze echilibrul de putere, aducând mai multăputere cetăţenilor pentru a-i influenţa pe cei ce deţin puterea, intră în arena politică, chiar dacă nufac politică.Implicarea în activităţi de advocacy presupune în primul rând depăşirea aversiunii faţă de politic, iarpentru cei care au trecut prin experienţa regimurilor totalitare, represive şi instabile politic,înseamnă de multe ori depăşirea temerilor legate de implicarea în viaţa politică.Analize ale activităţii ONG-urilor din Europa Centrală şi de Est ilustrează că un mare număr deorganizaţii neguvernamentale evită confruntarea cu guvernanţii, şi numai o mică parte dintre ei ştiucum să influenţeze eficient guvernarea, în timp ce multe ONG-uri preferă să fie partenere cuguvernarea, indeplinind funcţii sociale care sunt delegate sectorului neguvernamental.Acest ghid nu işi propune să analizeze cauzele care explică această situaţie ci să abordezeproblema redefinirii relaţiilor ONG-urilor cu politicul, statul şi sectorul privat, oferindu-vă sansa săreflectaţi asupra răspunderii politice pe care organizaţia dvs. poate şi doreşte să şi-o asume.”Răspunderea politică a ONG-urilor rezultă din poziţia de intermediar între diferite grupuri deoameni care năzuiesc la diferite lucruri, situaţia cea mai frecventă a celor mai multe organizaţiineguvernamentale. O parte considerabilă din tăria organizaţiilor neguvernamentale provine dinfaptul că ele reprezintă diferenţieri, multitudini de identităţi umane şi aspiraţii sociale, inclusivaspiraţii de modernizare” 10 .In situaţia în care ONG-urile nu vor fi capabile să se poziţioneze ele însele şi să-şi definească rolullor politic în societate, există riscul să fie percepute ca un fel de sisteme private pentru livrareaserviciilor de educaţie, îngrijirea sănătăţii, apei curate etc.Deşi în perioada de tranziţie ONG-urile au creat noi sisteme şi modele de furnizare a serviciilorpoate că menirea lor nu este doar să umple golurile lăsate de statul care se retrage din serviciilesociale şi să rezolve deficienţele produse de economia de piaţă, care nu totdeauna este capabilă săaloce eficient resursele existente.10 Lisa Jordan şi Peter van Tuijl, Paper on NGO Advocacy, Novib, 199728
4. Putere si relaţii de puterea. Advocacy-un joc de redistribuire a puteriiDin cauză că lucrurile sunt cum sunt,ele nu vor rămane aşa mult timpBertholt BrechtIncluderea conceptului de putere în analiza contextului a actorilor şi instituţiilor implicate înprocesul de advocacy şi influenţare a politicilor publice este esenţial, şi ajută la promovarea unorschimbări durabile, influenţând comportamentele, facând participarea mai eficientă şi contribuind lacreşterea încrederii şi formarea unei culturi politice.Autorii manualului The Action Guide for Advocacy and Citiyen Participation, au descoperit că ceicare sunt implicaţi în politică pentru prima dată, şi chiar mulţi activişti din ONG-uri cu experienţă,în afară de faptul că au o percepţie negativa asupra puterii, aşa cum am mai subliniat, percep putereaca pe un instrument de dominare, monolitic şi imposibil de schimbat.In realitate, puterea este dinamică, şi se schimbă în funcţie de context. Exercitarea puterii este unproces continuu de negociere si cooperare intre cei ce detin puterea si cei care percep ca nu o au.Putem defini procesul de advocacy ca pe un joc de redistribuire a puterii, în relaţie cu schimbareadorită, prin care, cei care nu deţin puterea (adică cetăţenii şi organizaţiile lor) încearcă să câştigeputere pentru a influenţa decizia autorităţilor şi a promova schimbarea dorită. Grafic, acest lucrupoate fi reprezentat prin diferenţa dintre situaţia existentă şi situaţia dorită:Situaţia existentă, inainte de demararea procesului de Advocacy:Cetăţenii şi ONG-urile consideră că nu au puterea de a influenţa decizia şi schimbarea, aceastaaparţine în totalitate guvernului şi instituţiilor publiceDecidenţi şi instituţii publiceCetăţeni şiONG-uriPuterea de decizie asupraschimbării doriteSituaţia după realizarea procesului de AdvocacyCetăţenii şi ONG-urile işi exercită puterea influenţând deciziile şi schimbareaDecidenţi şi instituţii publiceCetăţeni şiONG-uriPuterea de decizie asupraschimbarii doritePentru a înţelege dinamica acestui proces, şi a descoperi cum putem “imputernicii” ONG-urile şigrupurile de cetăţeni, vă propunem să analizăm pe rând sursele si tipurile de putere aflate ladispoziţia decidenţilor şi a ONG-urilor.29