Zodia aburelii

NOTE DE LECTURÃ
Iordan Datcu
MARIN CONSTANTIN NE-A RELEVAT
UN UNIVERS SONOR INEDIT
Cele trei cãrþi au apãrut în ultimele patru
decenii, prima semnatã de Viorel Cosma
însuºi, Corul Madrigal al Conservatorului
(1971), Marin Constantin în dialog cu Iosif
Sava. Constelaþia Madrigal (1986; ediþia a
doua, 1993) ºi Madrigal sau Magia
sunetelor (1996) de Grigore Constantinescu,
au fost consacrate formaþiei corale
conduse de Marin Constantin
ºi din ele Viorel Cosma preia,
în noua sa carte, Dirijorul
Marin Constantin, portret
eseistic (Editura Magic Print,
Oneºti, 2011, 328 p.),
„esenþele tari”, însã cartea sa
îndreaptã unghiul de
observaþie, cum anunþã ºi
titlul ei, spre conducãtorul
formaþiei corale. Delimitarea
care nu se poate face foarte
tranºant, ºi Viorel Cosma
nici n-o face, pentru cã în
fond tot despre Madrigal este vorba.
Viorel Cosma, prieten de o viaþã al
maestrului, are în cartea sa o imagine de
ansamblu asupra dirijorului, însã focalizeazã
demersul sãu exegetic pe momentul de
apogeu (2000-2005) al pãrintelui
Madrigalului. Dupã o întreagã bibliografie
în care s-a fãcut risipã de formule
elogioase, absolut motivate, spune autorului
cãrþii, exegeza trebuie sã se axeze pe
nuanþe, pe elementele particularizatoare în
activitatea dirijorului în fruntea cameratei
renascentiste. Între aceste elemente,
stãruie asupra clãdirii repertoriului „dupã
chipul ºi asemãnarea personalitãþii artistice
a dirijorului”, asupra diversitãþii lui stilistice,
bogãþiei, amploarei repertorului muzicii
româneºti cântate, succeselor internaþionale
ale formaþiei, care a concertat în Canada,
SUA, Coreea de Nord, Japonia, San
Marino, Luxemburg, Lichtenstein,
Macedonia, Olanda, Republica Moldova,
URSS, Spania, Italia, Iugoslavia, Anglia,
Elveþia, Cehoslovacia, Belgia, Austria, în
1984, spre exemplu, dând 65 de concerte
în oraºe din 25 de state americane. Bogata
discografie (p. 249-317) este grãitoare
pentru zonele muzicale abordate: pagini
corale din muzica pentru copii, muzicã
contemporanã româneascã, madrigale,
colinde româneºti (de Ion Chirescu, T.
Brediceanu, D.G. Kiriac,
Sabin Drãgoi, Gh. Cucu,
Nicolae Lungu, Anton Pann,
Ilarion Cociºiu, Francisc
Hubic, Vasile Popovici,
Mihail Bârcã, Timotei
Popovici, Ion Costescu, Emil
Monþia, Ion Borgovan,
Nicolae Ursu), muzicã
renascentistã (G. de Machaut,
Orlando di Lass, G.P.
Palestrina, Luca Marenzic,
C. Monteverdi, G. da Venosa
º.a.), muzicã modernã ºi
contemporanã româneascã (Anatol Vieru,
Pascal Bentoiu, ªtefan Niculescu, Tiberiu
Olah, Cornel Þãranu º.a.), muzicã vocalã
din Muntenia, Moldova ºi Transilvania,
cântãri din ritualul ortodox cu versete din
Triod, bijuterii corale româneºti.
Repertoriul relevã orientarea celui care l-a
alcãtuit, spre cântarea bizantinã ºi psalticã,
spre colinde ºi muzica gregorianã. O
adevãratã încercare a fost pentru Madrigal
trimiterea în strãinãtate, prin Valeriu
Anania, care s-a aflat, între anii 1965 ºi
1976, la Arhiepiscopia Ortodoxã Românã
în SUA ºi Canada, a benzii cu colinde.
Preocupat sã surprindã unicitatea
dirijorului Marin Constantin, autorul cãrþii
face o retrospectivã a „constelaþiei”
personalitãþilor dirijorale: G. Musicescu,
Gh. Dima, Ion Vidu, Marcel Botez, Nicolae
Lungu ºi D.D. Botez. Faþã de aceºtia, Marin
Constantin se detaºeazã nu în primul rând
prin amploarea repertoriului (peste o mie
de piese), ci prin performanþele tehnice ºi
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
15