Zodia aburelii

FIRIDE BASARABENE
Nicolae Scurtu
NOI COMPLETÃRI LA BIOGRAFIA
LUI VASILE HAREA
Biografia istoricului literar,
traducãtorului ºi memorialistului Vasile
Harea (n. 13 iulie 1895, Susleni, judeþul
Orhei – m. 30 ianuarie 1987, Iaºi), conþine
câteva necunoscute ce necesitã a fi
cercetate ºi elucidate, cu discernãmânt,
detaºare ºi, fireºte, cu o anume rigoare.
Autorul unei cãrþi celebre, Filosofia lui
Tolstoi (1944) care l-a impus definitiv în
viaþa literarã ºi culturalã a României
interbelice ºi postbelice, Vasile Harea a
manifestat un interes special pentru
Basarabia ºi destinul ei în Europa ºi în
plan intercontinental. L-a preocupat, în
chip direct, starea literarã, culturalã ºi
politicã a acestei provincii atât de disputatã
ºi de contestatã de unii dintre cei care nu
ne-au privit cu înþelegere ºi simpatie
niciodatã. Investigaþiile sale în arhive ºi
biblioteci din România ºi din strãinãtate,
articolele, studiile ºi contribuþiile pe care
le-a publicat, în timp, în presã ºi în cãrþi,
trimit, cu precãdere, la Basarabia, la
instituþiile ei ºi la oamenii ei atât de urgisiþi
ºi de stigmatizaþi. Vasile Harea a întreþinut,
în condiþii vitrege, câteva dialoguri
epistolare cu N. Iorga, Nichifor Crainic,
Pan Halippa, Anton Crihan, ªtefan
Bârsãnescu ºi alþii, care se constituie,
astãzi, în mãrturii esenþiale privind istoria
ºi semnificaþia Basarabia, ca parte
integrantã a României Mari ºi, evident, a
Europei. Epistolele trimise profesorului ºi
cãrturarului ªtefan Bârsãnescu (n. 1895
– m. 1984), necunoscute pânã acum,
demonstreazã, elocvent, preocuparea lui
Vasile Harea privitoare la starea
învãþãmântului din Basarabia în diverse
perioade ale evoluþiei sale istorice. Se
constatã, cu realã satisfacþie intelectualã,
temeinicia izvoarelor, ale informaþiilor ºi,
desigur, ale concluziilor la care ajunge
acest strãlucit fiu al Basarabiei, care toatã
viaþa a fost dascãl, la Iaºi, Chiºinãu ºi
Bucureºti. Vasile Harea, asemeni altor
cãrturari, a nutrit, permanent, o iubire
aproape nefireascã pentru cea mai
frumoasã ºi mai pitoreascã parte a
României Mari, care aºteaptã, încã, ora
astralã a unirii pentru totdeauna.
*
[Iaºi], 8 iulie 1949
Mult stimate domnule Bârsãnescu,
Am încercat sã evit ca sã predau la cursurile pentru profesorii de Limba rusã, dar
eram sã-mi aprind paiele în cap, aºa cã în cele din urmã am acceptat, sfãtuit ºi de
prietenii mei de aici.
Astfel cã nu pot veni acuma la Bucureºti, dupã cum proiectasem. Îmi pare foarte
rãu cã trebuie sã amân plecarea p[entru] Bucureºti, cel puþin pânã la începutul lunii
septembrie.
Îmi pare cu atât mai rãu cã voiam sã mã întâlnesc cu prietenii mei din tinereþe, sã
stau de vorbã, sã bem un pahar de bere, sã trãiesc ºi viaþa oraºului mare, sã-i respir
atmosfera mãcar câteva zile. Trebuie sã amân deci venirea.
Te rog pe Mata, dacã se poate, sã ceri prin Cartea Rusã literatura sovieticã privitoare
la învãþãmântul artistic din U[niunea] R[epublicilor] S[ovietice] S[ocialiste], precum ºi
la metodica predãrii desenului, muzicii ºi gimnasticii în ºcolile medii din U[niunea]
R[epublicilor] S[ovietice] S[ocialiste].
Mata ºtii pentru ce-mi trebuie. Eu tot sper la toamnã sã fiu propus ºi numit la
Institutul de Arte ºi va trebui sã scriu ceva în acest domeniu ~ nu ºtiu dacã voi putea
publica ºi nici nu prezintã importanþã publicarea, dar trebuie sã am, pentru orice caz, o
76 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni