Zodia aburelii

AMPRENTE
Gheorghe Istrate
IULIANA PALODA-POPESCU
Cu privighetoarea pe umãr
Cu un asemenea titlu, numai un mare
dresor de înaripate poate ieºi învingãtor, în
arenã, cu miraculoasa rara avis pe umãr.
Doamna Paloda (prin transfer familial ºi
Popescu) mãrturiseºte un nume misterios
nãscut din grecescul Palladis (vezi „Mica
antologie onomasticã”), nume fãrã prea mare
rãspândire, descinzând, pare-se, dintr-un
transfer vocalic amintitor de Pallas-Atena.
Dar explicaþia enigmaticului nume poate fi
mult mai clarã prin simpla lãmurire a autoarei.
Subtilul titlu, vigneta de pe coperta I, dar
ºi moto-ul de deschidere „Cânta-voi Domnului
în viaþa mea,/ cânta-voi Dumnezeului meu
pânã ce voi fi” (Psalmul 103, al lui David),
anunþã dintru început, o pregãtire specialã a
ochiului (interior) cât ºi a sufletului cititorului
ritualizat sã pãtrundã în pridvorul unei delicate
lecturi aproape liturgice.
Desfoind-o, paginã cu paginã ºi literã
cu literã, cartea Iulianei Paloda Popescu te
îndeamnã ca multe dintre poeziile ritmice ale
cãrþii sã fie ascultate din stranã, în coruri
înãlþãtoare.
Prefaþa autorului Radu Cârneci am citit-o
intenþionat ad postem (ca pe o încheiere
concluzivã), ca nu cumva spiritul meu (destul
de sever, totuºi, în ce priveºte poezia) sã nu
fie influenþat „de aprecierile unui mare specialist”
al profunzimii. ªi cred cã am procedat bine.
Pânã ºi titlurile Cuprinsului cãrþii,
selectiv, par niºte psalmi prescurtaþi pânã la
sâmbure: Cu privighetoarea pe umãr, Inima
chema Îngerul, Îngeri de viaþã, Nenumita,
Scarã la Cer, Schitul mãrii, Aure de fum,
Cum picurã în faguri mierea, Îngere Alb!,
Jertfa de searã, Copilul gândului, Îngerul a
închis cartea, Manuel cu flori de cais, Poeme
spre cer, Fluturele memoriei, Pasãre cu aripi
de mãtase etc, etc... La care se adaugã alte
strofe de aceeaºi simplã dar magicã putere:
„Trimite Îngeri de departe,/ Sã-mi spunã
semnul ce-ai ascuns/ Întru aceastã simplã
carte/ Deschisã-n rana Lui Iisus!...”
Rugãciuni de ziuã ºi de searã, de cãutare
ºi iubire, îngenunchieri pe pardoseala durerii
par ºi sunt aceste poezii.
Uneori, un abur curat de celulã,
purificatã prin durerile lui Radu Gyr extrase,
în libertatea vieþii posibile, se revarsã prin
ferestrele sincer-deschise ale poetei Iuliana
Paloda-Popescu, precum aceastã piesã
admirabilã, „Iisus este singur”: „Cu fruntea
plecatã spre câmpul pustiu,/ Cu braþele aripi
spre Cer, cum îl ºtiu,/ Iisus este singur în lanul
de grâu!...// Prin noapte viseazã, ori plânge
pe Cruce,/ Din rãnile-i grele curg lacrimi ºi
sânge,/ Iar Maica Fecioarã în suflet le strânge/
/ ªi le-mpleteºte-n cununã de spice!.../ Când
lanul dospeºte o pâine mai dulce,/ M-apropii
de Domnul cel singur al meu// ªi-L vãd cum
pogoarã de sus, de pe Cruce,/ Aºazã Potirul
în sufletu-mi greu/ ªi-mi pune pe creºtet lumina
din spice!... ”
Mi-a fãcut bine lectura acestui florilegiu
sacral în vremea trecerii mele nevoite printrun
tunel al morþii nemãrturisite aici.
Conceput din douã cicluri „rotunde” –
„I. Scarã la Cer” ºi „II. Manuel” – volumul
Doamnei Iuliana Paloda-Popescu trebuia sãnceapã
(dupã umila mea pãrere) numai cu
partea a II-a, care este extazul unei cãrþi târziu
observate de criticii miopi ºi de profesie de
pânã acum.
Trunchiul cãrþii „Cu privighetoarea pe
umãr“ purcede simplu ºi înºelãtor, pregãtind,
în viziunea autoarei un adevãrat allegretto
care chiar i-a ºi reuºit („Manuel”). Ecouri vagi
din lirica „religioasã” a Ilenei Mãlãncioiu sunt
inerent atinse doar prin febrilitatea
„subiectului”. În acest ciclu „Manuel”,
penelul Iulianei atinge orizonturi pur
personale ºi profund convingãtoare.
Pe rampa „Scãrii la Cer”, poeta ne aratã
unele versuri memorabile: „sângele-nroºiva
timpul”; „Doamne,/ sufletul are trepte de
lacrimi”; „eu tãiam viespea timpului” º.a.
Iuliana Paloda-Popescu scrie o poezie
iconicã, prin serafismul ei, dânsa fiind ºi în
realitate – o rafinatã restauratoare de artã
sub altarele Muzeului Satului. „Meserie“
subtilã, în care ºi-a luat un Doctorat
binemeritat.
Dar ce mai aºteptãm ºi pe celãlalt umãr?
68 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni