Zodia aburelii

în vedere secolele al IXX-lea ºi al XX-lea
– n.n.) ºi, prin urmare, „n-are loc în nici
un curent literar”. Dl. Aurel Ciulei posedã
arta conciziei, a diagnosticelor precise.
Aºadar, în subiecte delicate, afirmã fãrã
sã ºovãie: „Religiozitatea spiritului
arghezian este astãzi un fapt evident, chiar
ºi pentru cei care interpreteazã psalmii
nu ca pe o aventurã religioasã, ci ca pe
una generalã, eticã sau de cunoaºtere.
Se uitã poate cã, înainte de a fi un spirit
cu adevãrat religios, Arghezi e un poet,
ºi experienþa lui monahalã este aceea de
poet”. Analiza curge ferm, logic,
convingãtor, caracterizãrile cãrþilor (în
versuri sau în prozã) rãmân exacte ºi
folositoare celor ce vor sã se iniþieze în
arghezianism. Nuanþarea are locul ei ºi
este bine plasatã: „Romanele lui T.
Arghezi sunt viziunile fantastice ale unui
poet, menite sã încorporeze în structura
lor narativã momente de viaþã, semne de
autobiografie spiritualã, cu personaje care
sunt proiecþii convergente ale eului, dar
ºi cu mitologii personale, în care
descoperim intuiþiile unui univers lãuntric,
ce ni se dezvãluie fragmentat, în raport
cu specificul fiecãrei cãrþi”. ªi, iarãºi
memorabil: „Romanul arghezian e un
poem liric ºi el exprimã o serie de
experienþe personale, transfigurate,
pornind din copilãrie ºi pânã la vârsta
deplinei maturitãþi”. Aurel Ciulei
convinge, sintetizând o imensitate de
opinii. Remarcabile mi se par
consideraþiile despre pamfletul arghezian,
nu însã ºi supraevaluarea plachetelor
1907 ºi Cântare omului.
În capitolul Cronologie m-aº fi
aºteptat (lipsind acum cenzura) la vreo
referire la întrebãrile mereu puse despre
mama scriitorului, ca ºi la atitudinea lui
T. Arghezi manifestatã în cartea Din
drum… redactatã în 1957, dupã o
cãlãtorie în fosta URSS.
Cu amar zâmbet se parcurge lista
de titluri ale poeziilor lui Arghezi respinse
de cenzurã în 1980 – Iatã câteva,
destinate nostalgicilor regimului de atunci:
Psalm („Vreau sã te pipãi ºi sã urlu:
„Este!”), Morgenstimmung, Inscripþie
de femeie, Inscripþie de bãrbat,
Duhovniceascã, Rugãciune, Culturã,
Dacica, Ex libris („Carte frumoasã,
cinste cui te-a scris…”) Cumplite vremi,
la fel cu acelea din Anii tãcerii (Ed.
„Vasile Goldiº” University Press –Arad
2010). Aceasta reprezintã într-adevãr o
carte eveniment, pentru cã reproduce, în
sfârºit, o parte dintre miile de versuri
aºternute pe hârtie de orice fel (chiar de
tip igienic!) în perioada când incomodul
(politic) Arghezi fusese exclus din
literaturã (inclusiv din manuale, planuri
editoriale, biblioteci) de cãtre indivizi ce
nu pot fi catalogaþi decât duºmani ai
poporului român, iar nimeni nu i-a
sancþionat prin justiþie. Volumul este o
parte a donaþiei pe care fiul scriitorului,
Baruþu, a fãcut-o întemeind ºi „Centrul
de cercetare a literaturii argheziene” în
cadrul Universitãþii de Vest – Vasile
Goldiº. Dorinþa descendentului arghezian
(acum plecat la cele veºnice) s-a
concretizat într-o apariþie luxoasã, cu
hârtie velinã, ceratã, de cea mai bunã
calitate, cu un aparat de note ºi comentarii
semnat de un tânãr cercetãtor (Mirel
Anghel – autorul unei teze de doctorat
intitulatã Viaþa lui T. Arghezi, în curs de
apariþie) de reproducerea în facsimil a
tuturor textelor selectate ºi de traducerea
în francezã, englezã, germanã a
comentariilor datorate lui Baruþu T.
Arghezi, prof. univ. Aurel Ardelean ºi lui
Mirel Anghel. Fiul lui Arghezi era parcã
dator culturii române prin punerea în
circulaþie a unor texte proscrise, ascunse
ochilor securitãþii pânã în 1955 ºi salvate
de la focul întreþinut în anii tãcerii de
manuscrise argheziene, pentru
dezmorþirea camerelor de la Mãrþiºor.
Gestul are nu doar valoare de document
ci ºi dimensiuni profund româneºti,
întrucât „Centrul de cercetare de pe lângã
Universitatea din Arad” stã de veghe la
graniþã alãturi de Palatul Regal de la
Sãvârºin, locuit de câþiva ani de
Majestatea Sa, Regele Mihai.
Mãrturiile lui Baruþu T. Arghezi,
intitulate Zile negre – nopþi albe se
referã strict la anii 1947-1955 ºi sunt, încã
o datã, cutremurãtoare pentru toþi cititorii
de poezie româneascã. Furia cu care a
fost lovit ºi înjosit T. Arghezi de cãtre
fanaticii regimului nou instalat de sovietici
transmite ºi acum perplexitate ºi revoltã,
aºa cum se întâmplã pentru cei ce se
apleacã asupra vieþilor lui V. Voiculescu,
N. Davidescu, Nichifor Crainic, E.
Anul XII, Nr. 7-8 (136-137) – iulie-august 2011
21