Zodia aburelii

Societãþii Academice Române, memoriile
secþiunii istorice, XXI, 1893-1899; Filitti, Ioan
C. Cine erau fraþii cãrturari Radu ºi ªerban
Greceanu, Revista istoricã românã, IV, 1934,
p. 65-70; Predescu, Lucian. O controversã
literarã religioasã. Contribuþia fraþilor Radu
ºi ªerban Greceanu la cultura bisericeascã
ºi laicã, Glasul Bisericii, XXI, 1962, p. 5-6;
Cândea, Virgil. Nicolae Milescu ºi începutul
traducerilor umaniste în limba românã.
Limbã ºi literaturã, VII, 1963, p. 23;
Cernovodeanu, Paul. Radu logofãtul
Greceanu. Istoria domniei lui Constantin
Basarab Brâncoveanu voievod (1688-1714),
Studii. Revistã de istorie, XXIII, 1970; G.C. 300
de ani de la „Cronica lui Radu Greceanu”.
Dâmboviþa, nr. 756, 24 nov. 1994, p. 4
GRECEANU, ªERBAN (? – Greci,
Petreºti, Dâmboviþa – cca. 1710). Cãrturar,
traducãtor, versificator. În timpul domniei lui
ªerban Cantacuzino ºi Constantin
Brâncoveanu deþine înalte drãgãtorii: logofãt,
vel vistier, vel logofãt, ispravnic al scaunului
Bucureºti. Nu mai este menþionat în
documente dupã 1710, necunoscându-se mai
nimic despre ultimii ani ai vieþii. Are o
contribuþie de seamã la apariþia tipãriturilor
epocii brâncoveneºti. Este unul din cãrturarii
care pregãtesc pentru tipar prima ediþie
româneascã a Bibliei (Bucureºti, 1688).
Împreunã cu Radu Greceanu traduce din
greceºte o parte a învãþãturilor atribuite lui
Ioan Hrisostom, cu titlul: „Mãrgãritare
adecã Cuvinte de multe feliuri a celui întru
sfinþi Pãrintelui nostru Ioan Arhiepiscopul
Þarigradului a lui Zlatoust”. Este autorul
prefeþei greceºti la „Slujbele Sfintei
Paraschiva celei Nouã ºi a Sfântului
Grigorie Decapolitul” (1682), precum ºi
alcãtuitorul predosloviei ºi a „stihurilor
politiceºti”, ale „Evangheliei greco-române”
tipãritã de Antim Ivireanul la Bucureºti, în
1693. În tradiþia umanismului creºtin al vremii,
de sorginte bizantinã, el aduce un elogiu
cunoaºterii, strãdaniilor celor ce alcãtuiesc ºi
tipãresc cãrþi, subliniind valoarea inestimabilã
a acestora, cãrþi menite sã circule cât mai mult,
ele fiind „de obºtesc folos sufletesc a tot
neamul românesc”.
Prea luminatul ºi slãvitul Io Constantin
Basarab Voievod, den mila lui Dumnezeu
Domn ºi oblãduitori a toatã Þara
Românescã ºi Cãtrã de bine voitoriul
cititori (în colaborare cu Radu Greceanu),
Mãrgãritare adecã Cuvinte de multe feliuri
a celui întru sfinþi Pãrintelui nostru Ioan
Arhiepiscopul Þarigradului a lui Zlatoust,
Bucureºti, 1691, reed. Bibliografia românescã
veche, I, p. 316-321; Stihuri politiceºti 8,
asupra stemii a prea luminatului ºi
blagocestivului domn Ioan Constantin B.
B., voievod ºi Prefaþã (Tuturor celor ce s-or
întâmpla a ceti, pravoslavnicilor ºi ai noºtri
fraþi întru Domnul, bucurie), în Evanghelia
greco-românã, Bucureºti, 1693, reed.
Bibliografia românescã veche, I, p. 331-335.
Solomon, Constantin. Biblia de la
Bucureºti (1688), Tecuci, Tipografia Cultura
graficã, 1932; Dicþionarul literaturii române
de la origini pânã la 1900. Bucureºti, Editura
Academiei, 1979, p. 414.
Filitti, Ioan C. Cine erau fraþii cãrturari
Radu ºi ªerban Greceanu, Revista istoricã
românã, IV, 1934, p. 65-70; Iorga, N. Scrisori
de familie ale vechilor Brâncoveni, Analele
Societãþii Academice Române, Memoriile
secþiunii istorice, XVI, 1934-1935, p. 6; Iorga,
N. „Biblia lui ªerban Vodã”, Revista istoricã,
XXIV, 1938, p. 7-9; Predescu, Lucian. O
controversã literarã religioasã. Constribuþia
fraþilor Radu ºi ªerban Greceanu la cultura
bisericeascã ºi laicã, Glasul Bisericii, XXI,
1962, p. 5-6; Cândea, Virgil. Nicolae Milescu
ºi începuturile traducerilor umaniste în limba
românã, Limbã ºi literaturã, VII, 1963, p. 13;
Cândea, Virgil. Semnificaþia politicã a unui
act de culturã feudalã, Studii. Revistã de
istorie, XVI, 1963, p. 3.
POPESCU, RADU (cca. 1655 - 1729,
Bucureºti). Cronicar. Fiu al vistierului Hrizea
Popescu (despre care mai aminteºte ºi azi satul
dâmboviþean Podu Rizii). Nepot dinspre mamã
al marelui ban Gheorghe Bãleanu, cronicarul
cunoscutei partide boiereºti opuse
Cantacuzinilor. Vistierul Gheorghe Carida din
Ianina, bunicul sãu dinspre tatã, era posesorul
unei biblioteci cu numeroase pravile, una din
marile biblioteci târgoviºtene ale epocii lui
Matei Basarab. În privinþa instrucþiei lui Radu
Popescu, datele sunt foarte sãrace. Pribeag
la Istanbul în urma uciderii tatãlui de cãtre
ªerban Cantacuzino (tot de moarte violentã
murise ºi bunicul sãu Gheorghe Carida, ucis
la Târgoviºte de cãtre seimeni). Împreunã cu
fratele sãu rãscumpãrã satul Popeºti (Ilfov)
de unde îºi va trage numele, devenind din
Radu sin Hrizii - Radu Popescu. A fost vornic
de Târgoviºte (1712) ºi mai apoi mare vornic
ºi mare ban. În 1724, se cãlugãreºte sub
numele de Rafail la Mãnãstirea Radu Vodã
din Bucureºti. Cronica sa, scrisã la bãtrâneþe,
cuprinde evenimentele istorice ale Þãrii
Româneºti între 1290-1728. În afara narãrii
faptelor contemporane, în care citim toate
resentimentele partidei Bãlenilor, cronica se
caracterizeazã prin forþa portretizãrii, a
limbajului polemic, a dialogului concis, autorul
dovedind certe calitãþi de memorialist.
„Istoriile domnilor Þãrii Româneºti”
scrise de Constantin Cãpitanu ºi publicate
în „Magazin istoric pentru Dacia” de cãtre
Nicolae Bãlcescu, IV, 1842, p. 21-62, 93-178;
72 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni