Zodia aburelii

o broderie cu multiple semnificaþii ºi simboluri
în registre – tehnic vorbind – multiple, sondeazã
înlãuntrul psiho-abisal al omului („Pe-o folie
de palid izopren / Zoil adastã-n multul sãu
polen, / când pulberi cern din crateru-n vibraþie
/ plutind pe browniana rezervaþie. / O, respiraþia
aceasta, Zoil!” – „Rezervaþia Zoil”), sau
developeazã statusul poetului în vortexul
vremurilor: „Mãiastra duhului, / turtureaua
dispãrutã, / a venit ºi ea la reînvierea lumii: / De
la plecarea ei / axa lumii s-a mai înclinat / […]
Scriu toate astea cu sângele poeþilor /
întemniþaþi, / scriu cu slãbiciunile lor / cu braþele
ºi / cu ochii înceþoºaþi. / Pânã ºi munþii pustii /
tac aceeaºi limbã cu mine” (Pelegrina paloma
imaginaria”). Daniela-Olguþa Iordache este, la
rându-i, o „mãiastrã a duhului”, uzitând cu
lejeritate „tehnologiile” câºtigate de poezia
ultimului secol ºi jumãtate, glisând
convingãtor – ºi, aºa cum apreciam, spectacular
– între impresionism ºi suprarealism
decodificabil. Iatã ºi o admirabilã autodefinire
a propriei identitãþi poetice: „Rãul e în mine /
pentru cã din el / mã ivesc mereu /
rememorându-mã. / Mã scald în lucruri / ce mã
mustrã / cu gura lor cusutã, / stârnind în mine
/ eterne vãpãi”. /„Am învãþat sã curg” (Panta
Rhei in media res).
• VICTOR STEROM
Geometria fumului
Editura Sinteze, Ploieºti, 2011, 80 p.
De bunã seamã cã „Geometria fumului”
este un titlu potrivit unui volum de versuri.
Dar chiar versurile pe care le reuneºte sunt
paradigmele unui poet deplin.
ªi nu este o constatare de
convenienþã, ea se revendicã
din substanþa poemelor, dacã
vreþi din „geometria fumului”
care se ridicã din rugul de
cuvinte eliberându-le astfel
sensurile. Dacã aº spune cã
Victor Sterom caligrafiazã
frumos aº rosti o platitudine.
Autorul nu are nevoie de aºa
ceva. Lui însuºi i s-ar pãrea o
banalitate. Dar dacã aº spune
cã Victor Sterom este un
geometru al versului inteligent zidit din
gnomisme sintetizatoare, materia fiind un mixaj
de impresionism ºi suprarealism oximoronic,
da, aº creiona esenþa poetului. Sã-l citim:
„Lãuntrice ape mã sorb / în pâlcul de sunete /
bucurându-se cã plec / printre versete oarbe
/ cum / prin carnea fumului /
aroma / ultimului gest….”
(„Carnea fumului”); „Mai întâi
aerul / apoi / balustrada / iar
jos / pata de sânge // cu aceste
vocale / voi desena o
vrabie…” („Pata de sânge”);
„Umbrã galbenã / ca o imensã
toamnã / ca ºi cum / am sparge
culori / într-o pajiºte de sticlã
/ cu timpul scurs / printre
degete….” (”Pajiºte de
sticlã”). Victor Sterom este un
autentic creator de stãri lirice
în lanþ. Între poeþii
radiografiaþi aici existã o linie confinã. Aºadar,
premeditat i-am aºezat în aceeaºi ramã.
• ANATOL COVALI
Viscol
Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2011, 336 p.
Apãrut la prestigioasa editurã
târgoviºteanã Bibliotheca, volumul de versuri
„Viscol” al binecunoscutului
artist liric, dublat de un poet
autentic, Anatol Covali, este,
aºa cred, un fel de „coroanã a
operei”, dupã o salbã de alte
volume încredinþate cititorului
de aceeaºi casã editorialã. Este
un volum de mãrturisiri ºi
revolte, un viscol, de trãiri ºi
de intense experienþe de viaþã,
dar ºi de vari experimentãri
într-ale tehnologiei poetice,
developând ºi o stare filosoficã
glisând între nostalgic ºi
destin sub vremi: „Frunze
ruginind. Cântecele stinse./ Aerul brumat de
melancolie,/ cu visul fardat spre-a nu ºti cãnvins
e/ de tot ce adie...” („Puls ºi pândã”);
„Într-un nefiresc plumburiu
aluneci/ cãutând un sens ce
nu mai existã/ ºi încã sperând
sã nu-þi mai întuneci/ trecerea
tristã...” („Calea Lactee”).
Anatol Covali este un poet cu
un ambitus generos, ºi chiar
dacã uneori este pândit de
rutinã, are capacitatea sã-ºi
melodizeze discursul liric cu
impromptuuri neaºteptate ºi
seducãtoare. Cãci, înfruntându-ºi
vârsta ºi pãtrunderea
târzie, editorialã, în orizontul
Poesisului, are vocaþia
persuasivã a depãºirii de sine.
70 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni