MANUAL DE METODOLOGIE I*TEACH PARTEA 1 - Research at ...

I*Teach Methodology HandbookPart 2:How to build enhanced ICT 2-16SARCINA DE LUCRUSarcina de lucru este un element component al scenariului. Îndeplinindsarcini concrete, cursantul va lucra asupra unei/unor abilităţi sau subabilităţiconcrete. Descrierea scenariului ca ansamblu de sarcini asigurăposibilitatea de a-l reutiliza în diferite contexte.Sarcina este consecinţa activităţilor cu rezultate concrete.În funcţie de vârsta şi experienţa cursanţilor:• în cazul în care se lucrează cu cursanţi mai mici sau cu mai puţinăexperienţă, lista de sarcini va fi împărţită în mai multe activităţi (odescriere mai detaliată a căii pe care trebuie să meargă cursantul).• în cazul în care metodologia se aplică într-o clasă cu cursanţi maimari sau cu mai multă experienţă, sarcinile pot fi împărţite în maipuţine activităţi (o descriere mai puţin detaliată a căii pe caretrebuie să meargă cursantul).CUM SĂ APLICAŢI METODOLOGIA I*TEACHPentru a aplica metodologia I*Teach, trebuie în primul rând să aplicaţimetodele de învăţare activă. După opinia noastră (vezi Figura 1):• Situaţiile de studiu trebuie să amintească de probleme şi metodologiiadoptate în contexte profesionale. Trebuie prezentate sarcini autentice,combinându-se două abordări diferite (vezi Figura 4):o sarcini de interes pentru cursanţi;o sarcini care permit conectarea la lumea extraşcolară.• Activităţile trebuie să fie suficient de flexibile pentru a permite adaptarealor (într-o oarecare măsură) la diverse necesităţi legate de timp, ladificultăţile studiului, la abilităţile implicate, ... Acest lucru este necesarpentru dezvoltarea abilităţilor de lucru la un proiect la diverse niveluri decomplexitate (vezi Figura 5).• Activităţile trebuie să sugereze legături şi o colaborare interdisciplinare,să fie reprezentative pentru lucrul real la proiect – situaţie în care estenevoie de obicei de integrarea diverselor capacităţi şi competenţe (veziFigura 6).• Trebuie furnizat un eşafodaj adaptat la nivelul de performanţă alcursanţilor. Termenul de „eşafodaj” este o metaforă introdusă decercetătorii constructivişti şi se referă la interacţiunea dintre cursant şiprofesor, care produce învăţarea [Wood, Bruner, & Ross 1976].Eşafodajul se află în legătură cu studiile lui Vygotsky despre zona dedezvoltare proximă, adică zona dintre ceea ce poate face o persoanăsingură şi ceea ce poate face cu ajutorul expertului [Vygotsky 1978]. Înpractică, eşafodajul se referă la tot felul de stimuli, sugestii şi metode desprijin care au scopul bine determinat de a ajuta cursanţii să îndeplineascăo sarcină [Jonassen, Mayes & McAleese 1993]. Eşafodajul este esenţialpentru sprijinirea cursanţilor în încercarea de a deveni o parte activă aconstruirii studiului [Rasku-Puttonen, Eteläpelto, Arvaja & Häkkinen2003]: toate activităţile şi instrumentele furnizate pentru a le desfăşuratrebuie să fie organizate luându-se în considerare acest lucru. Câtevaexemple de instrumente de eşafodaj având scopul de a facilita învăţareaabilităţilor de lucru la un proiect sunt prezentate în Tabelul 1; se prezintăInnovative Teacher