Strategie de dezvoltare a gîndirii critice pentru toate ... - Pro Didactica

societate deschisă precum și cu practici ca:• Formularea opiniilor originale;• Alegerea rezonabilă între idei competitive;• Soluţionarea problemelor;• Responsabilitatea pentru ideile discutate.Acestei liste îi mai adăugăm și o dimensiune socială, care este expresialucrului efectuat în comun cu ceilalţi, în scopul construirii înţelesului, atuncicînd are loc aprecierea variatelor puncte de vedere și recunoașterea măsuriiîn care pregătirea intelectuală a persoanelor influenţează atitudinile și felulde a percepe lucrurile.În acest caz, important este factorul pragmatic. Mai indicate sînt acelemetode de abordare care implică imediat elevul în gîndirea activă, și nu celece studiază procesele logice în mod abstract și care amînă ocazia de a gîndidespre ceva important. În plus, gîndirea critică se dezvoltă mai bine atuncicînd reiese din curiozitatea elevilor, fiind însoţită de o autentică grijă pentrusatisfacerea ei.O definiţie a Gîndirii Critice cu referire la pedagogieFără a afișa dezvoltarea unor abilităţi de gîndire critică drept scop alproiectului lsdgc, ne propunem să transformăm practicile de realizare aorelor astfel încît să se creeze o atmosferă de încredere, ce ar angaja eleviiîn lansarea unor idei interesante și care ar stimula cercetarea profundă șidezbaterea autentică. Acest mod de abordare reiese din certitudinea faptuluică un program, susţinut permanent, de cercetare a subiectelor de care eleviisînt preocupaţi în prezent , corelat cu o predare riguros structurată ceinclude discuţii și dezbateri, va ajuta elevul să-și dezvolte, în același timp, șiun ansamblu de abilităţi de gîndire critică.Dimensiunile creşterii în gîndirea criticăCînd elevii își perfecţionează abilităţile de gîndire critică, ei realizează unprogres simţitor în următoarele patru dimensiuni:• De la personal la public;• De la heteronom la autonom;• De la intuitiv la logic;• De la o singură perspectivă la mai multe.• Dimensiunea “de la personal la public”Reacţiile timpurii ale copiilor faţă de o activitate pe care ar trebui s-orealizeze deseori se formulează în termeni de plăcere sau neplăcere, astfel5