Strategie de dezvoltare a gîndirii critice pentru toate ... - Pro Didactica

firesc, aciditatea din apă distruge orice formă de viaţă. La începutulanilor ’90, zeci de mii de lacuri au fost distruse de ploile acide. Norvegia,Suedia și Canada au suferit cel mai mult de pe urma acestora.Pericolul ploilor acide nu poate fi limitat de graniţele geografice, deoarecevînturile împrăștie poluanţii pe suprafaţa întregului glob. De exemplu,cercetările au arătat că poluanţii produși de către staţiile electrice din vestulStatelor Unite, care se alimentează cu cărbune, constituie cauza principală aploilor acide din Canada de Est și din Nord-Estul Statelor Unite. Efectuldezastruos al acestor ploi nu poate fi limitat nici de mediul înconjurător.Construcţiile din piatră, metal și beton sînt de asemenea supuse eroziuniisau chiar distrugerii. Cîteve dintre cele mai cunoscute monumente, precumcatedralele din Europa, colizeul din Roma, au fost simţitor afectate de cătreploile acide.Pentru măsurarea nivelului de substanţe acide și bazice în soluţiile lichide,savanţii utilizează așa-numitul indicator ph. Pe o scară cuprinsă între o și 14zero-ul reprezintă cel mai înalt grad al acidităţii, iar 14 cel mai înalt grad alsubstanţelor bazice. O soluţie de apă distilată, ce nu conţine nici acizi și nicibaze, se situează la gradaţia 7. Dacă ph-ul ploii se situează mai jos de 5.5,această ploaie este considerată acidă. Ploile ce cad în estul statelor unite șiîn europa se situează de obicei între 4.5 și 4.0.Deși costul echipamentelor antipoluare și al dispozitivelor de purificare estefoarte mare, costul daunelor produse asupra mediului înconjurător și asupravieţilor umane este și mai mare, deoarece aceste daune sînt ireversibile.Totuși, contrar măsurilor preventive luate spre sfîrșitul secolului XX, maibine de 500 mii de lacuri din America de Nord și peste 118 milioane demetri cubi de lemn de pădure pot fi distruse.Anexa FPreluată de Bucksnort TroutIvan şi pielea de focăDe-a lungul coastelor nordice ale Scoţiei, vîntul de iarnă urlă prin nopţileîntunecate și zilele sure, iar valurile se înalţă ca niște turnuri, pentru a sesparge de stîncile negre. Spre vara însă marea se calmează, iar zileledurează douăzeci și patru de ore. Atunci acei cîţiva pescari ce populeazăţărmul mării pot îndrăzni să-și arunce plasele în mare, încercînd să-și cîștigeastfel mijloacele de supravieţuire. Chiar și vara o furtună neașteptată poatesă dea de ei sau se poate lăsa o ceaţă, astfel încît pescarii ar putea sărătăcească drumul spre casă. Atunci, cei rămași acasă coboară spre ţărm șiprivesc îndelung prin valurile tulburi să vadă vreun semn, poate să vadă65