De la răsărit până la apus, nr. 3-4/2020

Mediteazã
Evanghelia de astăzi ne invită să fim martorii
unei alte minuni săvârșite de Isus. Aflat la
Ierusalim într-o zi de sâmbătă, Isus s-a oprit la
piscina numită în evreiește Betesda, situată
lângă Poarta Oilor. Această piscină era prevă -
zută cu cinci pridvoare, în care zăceau foarte
mulți bolnavi: orbi, șchiopi și paralitici
(cf. In 5,3). Printre aceștia se afla și un om
bolnav de 38 de ani, izolat și fără speranță,
care de fiecare dată își vedea zădărnicită orice
încercare de a coborî în apa piscinei, pentru
că alții i-o luau înainte.
Unii experți în Sfânta Scriptură văd în apa
piscinei Betesda o trimitere la legea mozaică,
incapabilă să obțină vindecarea, spre deosebire
de cuvintele lui Isus care vindecă. În
schimb, alții consideră că cele cinci pridvoare
ale piscinei sunt o reprezentare a celor
cinci cărți ale Legii, în timp ce omul care de
38 de ani aștepta vindecarea ar fi imaginea
celor care caută în zadar mântuirea în Lege.
Cert este că minunea pe care Isus o va în făp -
tui este o manifestare a lucrării de mântuire
a lui Dumnezeu însuși, Tatăl său.
Așadar, văzându-l pe acel om cum zăcea pe
targă, Isus s-a apropiat și l-a întrebat: „Vrei
să te faci sănătos?” (In 5,6). Cu alte cuvinte:
Gândul zilei
„Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!” (In 5,8)
Isus vede un om paralizat
de treizeci şi opt de ani şi îl întreabă:
„Vrei să te vindeci?”
Acesta îi dă de înţeles
că doreşte într-adevăr vindecarea.
Atunci Domnul îi porunceşte să se ridice:
fără să ştie cine este cel care îi vorbeşte,
acela ascultă şi este vindecat!
Îţi mulţumesc, Isuse,
pentru puterea cuvântului tău şi a iubirii tale
primite cu încredere!
„Vrei să-ți schimbi viața? Vrei cu adevărat
să te gândești la viitorul tău? Te-ai decis în
această privință?”
Întrebarea lui Isus era menită să-l trezească
pe cel bolnav din „somnul” provocat de sufe -
rință și de singurătate, pentru a-l motiva să
reia drumul vieții. Și nouă, mai ales în acest
timp al Postului Mare, cuvântul lui Cristos
ne oferă ocazia să ne trezim din amorțeala
provocată de neliniște și de atâtea activități
care ne blochează drumul spre înviere, spre
bucuria unei vieți trăite cu Dumnezeu și
pentru Dumnezeu.
Ceea ce ne surprinde și ne irită în textul Evan -
gheliei este tocmai încăpățânarea și orbirea
spirituală a iudeilor, care au rămas ancorați
în Legea veche și în minuțioasele prescripții
ale ei. Și, în timp ce se scandalizează de
faptul că cel vindecat, ascultând de Isus, își
ia targa în zi de sâmbătă, aceștia sunt incapa -
bili să realizeze că ei sunt aceia care „leagă
poveri apăsătoare și greu de purtat și le pun
pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le miște
nici cu un deget” (Mt 23,4).
Să nu uităm că Isus ne-a eliberat de toate
infirmitățile noastre, că ne-a eliberat chiar și
de povara apăsătoare a legii, întrucât ne-a
dăruit porunca cea nouă a iubirii.
Vindecându-l pe cel care suferea de 38 de
ani, Isus ne învață că el este salvatorul celor
slabi, al celor abandonați și neglijați de toți.
În plus, Cristos devine adevăratul templu al
lui Dumnezeu, din a cărui coastă străpunsă
vor țâșni sânge și apă, ca izvoare de prosperitate
spirituală, de reînnoire a Bisericii și de
vindecare a oricărei forme de paralizie provocată
de păcat. Urmându-l necontenit pe
Isus, trebuie să ne bucurăm știind că întreaga
viață putem sorbi apa mântuirii și că această
apă mântuitoare devine în noi izvor care
țâșnește pentru viața veșnică.
Pr. Emanuel Imbrea
De la rãsãrit pânã la apus * 24 martie 2020 101