De la răsărit până la apus, nr. 3-4/2020

Mediteazã
Conform tradiției, duminica a II-a a Paștelui
se numește „duminica albă”, întrucât neofiții
care în noaptea de Paști primeau Botezul își
depuneau acum hainele albe pe care le purta -
seră în tot acest timp ca simbol al vieții celei
noi la care erau părtași.
De asemenea, începând din anul 2000, la do -
rința sfântului papă Ioan Paul al II-lea, această
zi este cunoscută și cu numele de „duminica
divinei îndurări”. Toto dată, duminica din oc -
tava Paștelui se numește și „duminica Tomei”,
întrucât evanghelia se referă în mod special
la apostolul Toma, scep tic într-o primă fază
în a crede că Isus a înviat, pentru ca, în cele
din urmă, să-l recunoască drept Domnul și
Dumnezeul său.
În seara primei zilei a săptămânii, de frica iu -
deilor, ucenicii încuiaseră ușile casei în care
se aflau (cf. In 20,19). Însă, pe neașteptate,
Isus apare în mijlocul lor. Această apariție
face ca tristețea apostolilor să se schimbe în
bucurie. Isus le spune: „Pace vouă!” (In 20,21),
iar apoi le încredințează misiunea de a vesti
evanghelia, întărindu-i cu Duhul Sfânt și cu
puterea de a ierta păcatele în numele său
(cf. In 20,22-23).
Cristos este prezent în mijlocul nostru și ne
vizitează ca și pe apostoli. Cel mai bine îi putem
Gândul zilei
„Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi
eu pe voi”. (In 20,21)
Acţiunea milostivă a lui Dumnezeu faţă de
oameni nu s-a încheiat odată cu moartea lui
Isus, dimpotrivă, prin ea a primit un nou
impuls.
Acum toţi apostolii pot să dea viaţă, pot să
vorbească despre Tatăl, pot să invoce
numele lui Isus peste suferinţele omeneşti.
Pot şi chiar trebuie să lumineze lumea cu
lumina pe care au primit-o.
simți prezența în sacramentul Euharistiei. Însă,
pentru aceasta, trebuie să fim dispuși în a
participa la sfânta Liturghie; dacă vom lipsi
atunci când se celebrează Euharistia, este po -
sibil să trăim și noi experiența lui Toma, care
n-a fost prezent la întâlnirea cu Domnul,
alături de ceilalți apostoli.
După opt zile, Isus apare din nou în mijlocul
apostolilor, de această dată fiind prezent și
Toma, căruia Isus îi cere să se convingă el
însuși de adevărul învierii (cf. In 20,27). Iar
apostolul Toma răspunde prin cea mai înaltă
și mai explicită mărturisire de credință:
„Domnul meu și Dumnezeul meu!” (In 20,28).
Acesta este răspunsul lui Toma la invitația
lui Isus de a crede. Este răspunsul unui om
transformat în mod radical de prezența lui
Cristos. Și este răspunsul pe care suntem
chemați să-l oferim și noi în fiecare moment
al vieții noastre.
În această duminică, Biserica ne invită să
parcurgem itinerarul care face trecerea de la
„a vedea” la „a crede”, de la ascultarea
cuvântului la mărturisirea credinței. Poate și
noi, asemenea lui Toma, am avut sau avem
momente de îndoială și de necredință. Cre -
dința în prezența lui Cristos cel înviat este
aceea care ne dăruiește pacea, bucuria interioară
și fericirea adevărată.
Învierea lui Cristos ne oferă puterea credinței,
pe care trebuie să o mărturisim prin cuvinte
și fapte, prin atitudini potrivite față de cei
din jurul nostru, alături de care trăim și ne
desfășurăm activitatea de fiecare zi.
Credința este aceea care ni-l descoperă pe
Cristos. De aceea, în momentele dificile, în
momentele de lâncezeală, să alergăm la
Cristos și să-l rugăm pe el, care este învierea
și viața, să mărească în noi credința. În felul
acesta, mesajul învierii sale va rămâne mereu
actual în inimile noastre.
Pr. Emanuel Imbrea
De la rãsãrit pânã la apus * 19 aprilie 2020 211