De la răsărit până la apus, nr. 3-4/2020

Mediteazã
În duminica Paștelui răsună cântarea de bu -
curie și vestea minunată a învierii Domnului.
Biserica proclamă cu mare bucurie că Isus,
care a murit și a fost înmormântat, „se înalță
biruitor din adâncuri” (Preconiul pascal).
Lecturile de astăzi ne invită să medităm asupra
evenimentului mântuitor al învierii lui Isus
Cristos, asupra primei sale vestiri publice și
asupra efectelor învierii Domnului.
În evanghelie, apostolul Ioan ne oferă primul
indiciu al învierii lui Cristos, aducând în
centrul atenției imaginea mormântului gol.
Maria Magdalena este prima care constată
acest lucru (cf. In 20,1), însă deziluzia ei
este atroce. Ea se gândește imediat la un furt
și la ascunderea trupului lui Isus și, de aceea,
pornește în grabă să le dea de știre apostolilor.
Anunțului cutremurător: „L-au luat pe
Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus”
(In 20,2), îi urmează relatarea cursei celor
doi apostoli, Petru și Ioan. Alergarea lor spre
mormântul lui Isus este un simbol al drumului
străbătut de fiecare dintre noi pentru a
ajunge la credința în misterul lui Cristos.
În acest „a merge” spre mormântul lui Isus
se vădește o progresivă descoperire a unor
Gândul zilei
„Domnul a înviat într-adevăr”. (Lc 24,34)
Cei unsprezece ucenici
le mărturisiseră celor doi din Emaus,
care se întorceau prin întunericul nopţii
ducând aceeaşi mărturie.
Şi unii şi ceilalţi au fost surprinşi
de prezenţa lui Isus înviat,
aşa cum au fost surprinşi
atunci când l-au văzut
mergând pe apa lacului, pe furtună.
Noi nu avem nevoie să-l vedem:
bucuria lor a pătruns în inima noastră!
Aleluia!
semnificații profunde. Maria Magdalena vede
piatra răsturnată la intrarea în mormânt și se
gândește că cineva a furat trupul mort al lui
Isus. Petru observă fâșiile de pânză și ștergarul
înfășurat și pus deoparte, dar nu are o reacție
particulară în fața acestor evenimente. În schimb,
apostolul Ioan privește în profunzime semnificația
acestui fapt. Cu in tuiția iubirii, el ci -
tește semnul: viața este sepa rată de moarte,
iar Isus s-a eliberat singur de legăturile morții,
lăsând în mormânt fâșiile de pânză și ștergarul
ca semne ale condiției sale pământești.
Cristos cel răstignit nu este mort, ci trăiește
pentru că a înviat. Acesta este marele adevăr
care se impune în ziua de Paști.
În casa centurionului Corneliu, apostolul Petru
vestește misterul lui Isus din Nazaret, consa -
crat de Dumnezeu prin Duhul Sfânt și întărit
cu puterea sa, ucis pe cruce și înviat „a treia
zi”. Această evanghelie a mântuirii continuă
să fie proclamată și realizată de Cristos cel
înviat, pe care Tatăl l-a constituit ca judecător,
iar „oricine crede în el primește iertarea pă -
catelor prin numele lui” (Fap 10,43).
Așadar, iertarea păcatelor este un prim efect
al învierii lui Isus. Celelalte efecte sunt indicate
de sfântul Paul în a doua lectură. Mai
întâi, învierea lui Cristos înfăptuiește, prin
Botez, învierea omului. Apoi, deja în această
viață, creștinul este pus în tensiune pentru
valorile importante (cf. Col 3,1-2).
Învierea lui Isus din morți este marele eveniment
care dă naștere unei istorii noi: aceea
a mântuirii noastre. Darul vieții veșnice, ca
participare la învierea lui Isus, l-am primit cu
toții la Botez, sacrament prin care am deve -
nit făpturi noi, animate de Duhul vieții lui
Cristos cel înviat.
Această victorie a vieții asupra morții este
marele adevăr pe care îl proclamă credința
creștină.
Pr. Emanuel Imbrea
De la rãsãrit pânã la apus * 12 aprilie 2020 183