De la răsărit până la apus, nr. 3-4/2020

Mediteazã
În lumina evangheliei, putem nota câteva ade -
văruri care ne pot ajuta să înțelegem și să trăim
cât mai intens în aceste zile participarea la
suferințele Mântuitorului.
„Iuda Iscarioteanul s-a dus la arhierei și le-a
zis: «Ce-mi dați ca să-l dau pe mâna voastră?».
Ei i-au fixat treizeci de arginți” (Mt 26,14-15).
Întotdeauna, banul stimulează atașamentul
exagerat față de bunurile pământești și face
ca atenția omului să se abată de la realitățile
cerești. E adevărat că banul aduce bunăstarea
și asigură prosperitatea, dar adesea se în tâmplă
că, în loc să devină un mijloc de manifestare a
iubirii între oameni, banul conduce la izolare,
la egoism și la indiferență față de Dumnezeu.
Gestul lui Iuda de a-l trăda pe Isus pentru
treizeci de arginți poartă de multe ori și sem -
nătura noastră. Și noi îl trădăm pe Isus; fi -
ecare păcat pe care îl săvârșim este cu adevărat
o trădare a iubirii pe care Dumnezeu ne-o
poartă. În plus, să fim convinși că păcatul nu
are puterea de a-l ucide pe Dumnezeu. Dim -
potrivă, înfăptuiește judecata și condamnarea
noastră.
Prima lectură subliniază gestul de iubire su -
premă al lui Isus, făcând referire la figura
„servitorului lui Iahve”, caracterizat de o
Gândul zilei
„Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor”.
(Is 50,7)
Profetul pune în gura slujitorului lui Iahve
această certitudine.
Este certitudinea pe care o trăieşte Isus atunci
când pregăteşte Paştele şi începe să-l celebreze
împreună cu ucenicii săi.
Printre aceştia este şi acela care e pe cale
să-l dea pe mâna duşmanilor.
Isus este sigur de prezenţa şi iubirea Ta tălui,
de aceea poate vorbi cu libertate chiar şi
despre trădare.
supunere necondiționată față de voința sa
(cf. Is 50,5-6). Acesta este un mare adevăr, care
trebuie să ne dea curajul de a ne întoarce la
Dumnezeu pentru a primi iertarea.
Nu același lucru s-a întâmplat însă și cu Iuda
trădătorul, care pusese la cale arestarea lui
Isus. Știm că Iuda avea să regrete fapta, însă
nu era suficient regretul pentru ceea ce făcuse.
Trebuia ca el să aibă curajul de a-i cere iertare
lui Isus. Acesta este și motivul pentru care
Iuda s-a sinucis.
Impresionante sunt încercările lui Isus de a-l
salva pe Iuda măcar în ultima clipă. Astfel, la
Cina cea de taină, îi întinde acea bucățică de
pâine care la ospețele orientalilor era semnul
unei prețuiri deosebite față de cineva. Iar în
Grădina Măslinilor, când Iuda se apropie de
el ca să-l sărute, Isus i se adresează cu apelativul
de „prieten” (cf. Mt 26,50).
La fel procedează Isus și în cazul nostru; ne
invită să credem în iertare sa, ca să ne bu cu -
răm de viață împreună cu el. Să fim convinși
că realitatea pătimirii și morții lui Cristos nu
constituie un verdict prin care se hotărăște
condamnarea noastră, ci eliberarea de sub jugul
păcatului și al morții. Acceptată din iubire,
moartea lui Isus este cea mai mare ofertă de
har pe care Dumnezeu ne-o face; este invitația
de a ne împăca cu el.
Așadar, vinovăția proprie și iubirea iertătoare
a lui Dumnezeu sunt cele două adevăruri pe
care trebuie să le conștientizăm în această
Săptămână Sfântă. Ele ne vor da curajul de
a ne apropia cu încredere de taina Spovezii
și a Euharistiei. Totodată, angajându-ne în
acest timp sfânt la o participare cât mai intensă
la celebrările liturgice și meditând mai mult
la suferințele Mântuitorului, vom simți din plin
iubirea lui Dumnezeu care ne eliberează de
lanțurile morții și ne dăruiește viața cea adevărată.
Pr. Emanuel Imbrea
De la rãsãrit pânã la apus * 8 aprilie 2020 165