De la răsărit până la apus, nr. 3-4/2020

Mediteazã
Lecturile de astăzi ne învață că gloria lui Dum -
nezeu se manifestă prin faliment. Astfel, în
prima lectură, falimentul servitorului lui Iahve
este ocazia oportună pentru o lărgire a mi -
siunii sale; apoi, faptul de a îndura chinuri și
suferințe îi permite psalmistului accesul la o
viață nouă; iar în evanghelie, trădarea lui Iuda
este calea prin care Isus va fi glorificat.
Isus vorbise și mai înainte de prietenul apropiat
care avea să-l trădeze (cf. In 13,18), însă
acum îl denunță în mod clar pe trădător.
Această denunțare provoacă o mare nedumerire
și mâhnire în grupul ucenicilor.
La solicitarea lui Petru și mai apoi a ucenicului
pe care îl iubea Isus (cf. In 13,23), trădătorul
este indicat în persoana lui Iuda din
Iscariot, cel căruia Isus îi întinsese bucățica
de pâine. După acea îmbucătură, Satana a
intrat în inima lui Iuda. Astfel, dușmanul lui
Dumnezeu îl ia în stăpânire pe trădător, fă -
cându-l să se cufunde în întunericul necredinței
și al urii, până la comiterea celui mai
mare delict: uciderea Fiului lui Dumnezeu
(cf. In 19,11).
Odată cu intrarea Satanei în inima lui Iuda,
evenimentele încep să se precipite; pentru
Gândul zilei
„Îmi voi da viaţa pentru tine!” (In 13,37)
Petru vrea să lase
o impresie bună.
El crede
şi promite ceva
ce nu este în stare să împlinească.
Cât ar fi fost de frumos
şi de folositor
dacă, în schimb,
i-ar fi cerut
cu umilinţă
lui Isus
darul fidelităţii!
aceasta, Isus îi cere trădătorului să-și pună
planul în aplicare: „Ceea ce vrei să faci, fă
repede!” (In 13,27).
Îndată după plecarea trădătorului, Isus își
deschide inima în fața ucenicilor săi. El este
conștient de faptul că se află în ajunul morții
sale, iar pentru aceasta are grijă să le explice
adevărata semnificație a plecării sale din
această lume. Moartea sa pe cruce nu înseamnă
înfrângerea, ci triumful său, glorificarea și
întoarcerea sa la Tatăl. Prin pătimirea și moartea
sa, Isus va duce la îndeplinire planul de mântuire
voit de Tatăl și va arăta până unde merge
iubirea lui Dumnezeu față de oameni.
Dumnezeu Tatăl va fi preamărit în Fiul odată
cu înălțarea lui pe cruce, de unde Isus își va
manifesta pe deplin dumnezeirea și îi va atrage
la sine pe toți oamenii (cf. In 12,32).
Apelativul „copilași” (In 13,33) exprimă
iubirea și încrederea lui Isus față de ucenicii
săi. Isus îi înștiințează pe prietenii săi că se
apropie clipa plecării sale din această lume
și că, în acest moment, ei nu-l pot urma. În -
toarcerea lui Isus la Tatăl nu este o călătorie
de plăcere, ci una de durere; ea face trimitere
la pătimirea și moartea sa. Pentru aceasta,
nici apostolul Petru nu este în măsură să-l
urmeze deocamdată pe Isus, în ciuda mărturisirii
sale de credință până la sacrificiul vieții;
Petru îl va urma pe Isus, mergând în închisoare
și apoi la moarte, însă ceva mai târziu.
Dată fiind insistența lui Petru în a-și afirma
credința în Învățătorul său până la a-și da
viața pentru el, Isus îi prezice iminenta renegare,
iar referința la cântatul cocoșului vrea
să arate în mod clar faptul că, în aceeași
noapte, Petru îl va renega de trei ori pe Isus.
Să cerem și noi în rugăciune harul de a ști să
recunoaștem în propriile suferințe acțiunea
lui Dumnezeu care ne transformă viața și o face
să fie rodnică.
Pr. Emanuel Imbrea
De la rãsãrit pânã la apus * 7 aprilie 2020 161