De la răsărit până la apus, nr. 3-4/2020

Mediteazã
În Evanghelia după sfântul Ioan, Nicodim
este figura ucenicului care încearcă să înțeleagă,
care pune întrebări, care vrea să vadă
relația dintre ceea ce știe deja și ceea ce îi
apare ca un „semn” care pare să vină din afară,
de la Dumnezeu. Întrebările sale sunt sincere,
cel puțin la început, apoi se închide în schemele
sale. Același lucru ni se poate întâmpla
și nouă; încercăm să înțelegem, însă pentru
a ne confirma ceea ce avem deja în minte.
Apoi, dacă faptul iese din schemele noastre,
atunci ne răzvrătim, ne retragem și ajungem
să avem îndoieli.
Nicodim nu a avut răbdarea de a merge mai
departe, de a se lăsa instruit de Isus, de a se
elibera de preconcepții. Și noi trebuie să ne
lăsăm tulburați de „semnele” care există în
jurul nostru, pentru a pune întrebări sincere,
pentru a încerca să înțelegem, pentru a dialoga
și a ne lăsa interpelați, pentru „a face ade -
vărul” și a veni la lumina adevărului. În acest
caz, adevărul este și o alegere personală, o
relație interpersonală: primirea iubirii lui Dum -
nezeu Tatăl, dezvăluită în gesturile Fiului
său, în iubirea sa, în dăruirea vieții sale. Cred
că este necesar să ne întoarcem mereu la
Gândul zilei
„Dumnezeu l-a înălţat la dreapta sa drept
conducător şi mântuitor”. (Fap 5,31)
A vorbi despre Isus este mereu un dar pentru
cine vorbeşte şi pentru cine as cultă.
Cine vorbeşte despre el primeşte harul din
faptul că se gândeşte la el, iar cine ascultă
este înălţat ca să se bucure de tainele lui
Dumnezeu.
A spune că Isus este la dreapta Tatălui în -
seamnă a spune că el exercită întreaga pu -
tere a iubirii depline şi dătătoare de viaţă.
A spune acest lucru înseamnă deja a-l ex pe -
rimenta!
această icoană a Răstignitului, la cuvântul
său de adevăr, la Duhul său dat fără măsură
pentru vindecarea și renașterea noastră.
Trebuie să punem mereu în practică cuvântul
lui Isus, pentru ca el să devină adevărul nostru
și, săvârșind adevărul în fapte, viața noastră
să devină tot mai strălucitoare.
Pentru a-l înțelege mai bine, textul Evan -
gheliei de astăzi trebuie citit în lumina celor
spuse de Ioan Botezătorul cu privire la Isus:
„El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez”
(In 3,30). Isus vine de sus, este mai presus
de toți, în timp ce Ioan, asemenea nouă, este
de pe pământ. Originea divină a lui Isus evidențiază
că numai el ne poate dezvălui realitățile
cerești. Și ce anume ne dezvăluie Isus?
Desigur, el ne descoperă viața dumnezeiască.
Isus poate să facă aceasta, deoarece trăiește
în raport continuu de iubire cu Dumnezeu
Tatăl și, de aceea, poate să ne dezvăluie și să
ne transmită viața deplină. Isus este acela care
poate să ne transmită cuvintele Tatălui și să
ni-l dăruiască pe Duhul Sfânt. Cuvintele lui
ne deschid spre misterul lui Dumnezeu Tatăl
și spre Duhul adevărului. Prin intermediul
credinței, Isus ne face să interiorizăm cuvintele,
gesturile și viața sa. El poate să-l dăruiască
pe Duhul Sfânt, deoarece „Tatăl îl iu -
bește pe Fiul și toate le-a dat în mâna lui”
(In 3,35).
Pentru a avea viața veșnică, condiția absolută
este aceea de a crede în Isus. A alege în sens
contrar comportă pierderea vieții. Credința
noastră este o plinătate de lumină și de cunoaș -
tere, pentru că este comunicarea luminii lui
Dumnezeu în Cristos cel înviat. Același
lucru este valabil pentru celelalte virtuți teologale,
care ne-au fost date în Isus cel înviat
în toată plinătatea lor. Așadar, efortul nostru
principal să fie acela de a conștientiza acest
dar imens primit de la Dumnezeu.
Pr. Emanuel Imbrea
De la rãsãrit pânã la apus * 23 aprilie 2020 227