De la răsărit până la apus, nr. 3-4/2020

Mediteazã
Liturgia cuvântului de astăzi ne propune să
aprofundăm prezența lui Dumnezeu în mijlocul
nostru, pornind de la imaginea apei. Lectura
luată din Cartea Exodului rememorează una
dintre intervențiile minunate ale lui Dum -
nezeu în favoarea poporului său. Călătorind
prin pustiu, evreii au simțit din plin lipsa
hranei și mai ales a apei. Era o lipsă acută
care i-a dus până acolo încât au pus la îndoială
prezența lui Dumnezeu în mijlocul lor
(cf. Ex 17,7). În fața unei asemenea situații,
Dumnezeu îi poruncește lui Moise să ia to -
iagul și să lovească stânca, din care va țâșni
apă. Dacă până atunci lipsa apei era pentru
evrei semnul că Dumnezeu i-a abandonat, apa
care izvorăște din stâncă este acum semnul
prezenței sale în mijlocul lor.
În ansamblul ei, viața omului pe acest pă -
mânt este un drum cu toate dificultățile pe care
acesta le presupune. Într-o astfel de situație,
poate mulți ajung să se întrebe: „Oare Dum -
nezeu mai este în mijlocul nostru? Oare
Dum nezeu ne mai ascultă rugăciunile?”
Asemenea evreilor, și noi am fost chemați,
prin sacramentul Botezului, să facem parte din
noul popor al lui Dumnezeu, care este Bi -
serica. Dacă evreilor li s-a promis atunci „țara
Gândul zilei
„Eu sunt, cel care îţi vorbesc!” (In 4,26)
Pentru femeia samariteană, întâlnirea cu Isus,
Mesia aşteptat de toţi strămoşii săi,
a fost un dar neaşteptat şi deosebit.
Dar astăzi Isus vrea să-ţi spună şi ţie:
„Eu sunt, cel care îţi vorbesc;
sunt cel pe care, fără să ştii,
l-ai aşteptat din totdeauna”.
Iată, el este aici cu tine, îţi vorbeşte,
îţi oferă toată iubirea lui,
adică mântuirea sa.
Nu vei putea să mai trăieşti fără el!
în care curge lapte și miere”, nouă ne este
promisă viața veșnică.
Această promisiune o regăsim și în Evan -
ghelie, în dialogul lui Isus cu femeia samariteană,
în cetatea Sihar, lângă fântâna lui
Iacob. Importanța acestui dialog constă în
faptul că Isus se descoperă femeii samaritene
și, prin intermediul ei, întregii cetăți. Această
descoperire este una progresivă: mai întâi,
Isus este un iudeu, apoi este profetul, iar în
cele din urmă este Mesia.
Isus continuă și astăzi dialogul său cu omul.
În acest dialog, fiecare creștin este chemat
să-și descopere identitatea. Întrebările lui
fun damentale își găsesc răspunsul în evanghelie.
Samariteana și-a dat seama că era o
femeie păcătoasă, dar, descoperind că în fața
ei îl are pe Isus, Mesia, în interiorul ei are loc
o transformare radicală. Era momentul când
harul lui Dumnezeu o atinsese și-i dăduse o
nouă identitate.
Ar trebui să ne întrebăm: Care este locul pe
care îl ocupă Dumnezeu în viața noastră?
Fericirea nu constă numaidecât în anumite
distracții sau bunuri materiale, ci în faptul
de a ști că ești iubit de Dumnezeu, așa cum
subliniază și sfântul apostol Paul în a doua
lectură. Prin moartea și învierea sa, Cristos a
făcută posibilă reconcilierea noastră cu Dum -
nezeu și ne-a oferit garanția vieții veșnice. Însă
poate mulți vor spune: „Într-adevăr, Cristos
a murit pentru noi. Dar ce rost are acest lucru,
dacă viața noastră este aceeași, cu bucurii
rare și necazuri dese?” Să nu uităm că Isus a
trăit aceeași viață ca și noi, în afară de păcat,
cu bucuriile, dar mai ales cu necazurile ei.
Datorită acestui fapt, el a dat valoare vieții și su -
ferinței. Iar suferința nu mai este efectul pă -
catului, așa cum o considerau evreii în ve -
chime, ci este generatoare de speranță și
conduce la mântuire pe cei care au credință.
Pr. Emanuel Imbrea
De la rãsãrit pânã la apus * 15 martie 2020 65